Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Fitch și Moody’s au păstrat România în categoria recomandată pentru investiții, dar la ultima treaptă: BBB-, respectiv Baa3, ambele cu perspectivă negativă.
Guvernul demis al lui Ilie Bolojan poate prezenta deciziile sale drept o confirmare a reformelor sale. Propagandiștii lui Dogioiu și boții lui Despoiu o pot face mult mai bine, cu același entuziasm. Numai că certificatele primite de la cele două agenții de rating sunt un buletin de handicap economic.
În realitate, România nu a obținut o notă mai bună, a rămas tot la 5, și nici măcar o perspectivă stabilă. A primit, pentru moment, o păsuire de la retrogradarea la categoria „junk”. Ne-a ajutat și că am procedat în stilul istoric binecunoscut al Complexului Înaltei Porți: am dat miliarde de euro pentru achiziții de armament nemțesc și am crescut taxele pentru români.
Certificat inițial al Fitch era cu Junk
Un detaliu face ca decizia Fitch să fie și mai interesantă. Mai ales că era prima din valul ce avea să vină, iar specialiștii știu că aici este cheia! România a contestat rezultatul inițial al comitetului de rating și a furnizat informații suplimentare, iar acestea au condus la o decizie diferită.
Fitch nu spune public care fusese verdictul inițial, dar în mod logic, retrogradarea fusese deja decisă. Putem însă constata că menținerea ratingului nu a fost un rezultat automat al cifrelor, ci a fost concluzia unui proces în care argumentele prezentate de statul român au influențat rezultatul.
Am înfrânt!
Care or fi fost alea, nu mai contează, concluzia este cea clasică: Am înfrânt!
Privite exclusiv prin lupa indicatorilor economici, deciziile sunt greu de prezentat drept un succes. Fitch estimează pentru 2026 un deficit bugetar de 5,9% din PIB, o contracție economică de 0,6% și o inflație medie de 7,6%.
Datoria publică ar urma să urce de la 59,3% din PIB în 2025 la 64,5% în 2028, iar deficitul de cont curent să rămână la 6,7% din PIB. Mai mult, 53% din datoria guvernamentală este denominată în valută, ceea ce face finanțele statului vulnerabile la deprecierea leului.
Moody’s ajunge aproape la aceleași concluzii
Agenția Moody’s estimează necesități anuale de finanțare de aproximativ 12% din PIB în perioada 2026–2028 și creșterea cheltuielilor cu dobânzile de la 2% din PIB în 2023 la 3,3% în 2028. Datoria ar urma să se stabilizeze abia spre sfârșitul deceniului, în jurul nivelului de 66% din PIB, și numai dacă viitoarele guverne vor continua consolidarea fiscală.
Comisia Europeană confirmă tabloul: stagnare economică în 2026, inflație de 7%, deficit de 6,2% și datorie publică în creștere spre 63,4% din PIB în 2027. Cu alte cuvinte, România are simultan creștere economică aproape inexistentă, inflație ridicată, deficit bugetar mare, deficit extern persistent și costuri tot mai apăsătoare ale datoriei.
Ce ne-a salvat
Dacă argumentele economice sunt atât de nefavorabile, ce a salvat ratingul? Răspunsul apare chiar în comunicatele agențiilor: apartenența la Uniunea Europeană, accesul la fondurile europene, integrarea în arhitectura instituțională comunitară și presupunerea că va exista suficient sprijin politic pentru continuarea ajustărilor fiscale.
Moody’s spune explicit că România beneficiază de credibilitatea furnizată de cadrul instituțional european, iar Fitch invocă fluxurile de capital legate de apartenența la UE și accesul la finanțare externă.
În acest sens, decizia a fost predominant politică și instituțională, nu economică. Este evident că România nu a fost menținută în categoria investițională datorită sănătății finanțelor sale, ci datorită pariului că ancora europeană și continuitatea politică vor împiedica deteriorarea lor până la insolvență.
Marea problemă a României
Problema fundamentală nu este doar deficitul dintr-un anumit an, ci felul în care funcționează statul. Consiliul Fiscal arată că deficitul nu a fost provocat în principal de investiții, ci de stimularea excesivă a consumului și de menținerea unor venituri fiscale insuficiente pentru nevoile unei țări membre a UE.
Bugetele au fost construite repetat pe venituri supraestimate și cheltuieli subevaluate, iar corecțiile au venit târziu, prin taxe mai mari, înghețări ale veniturilor și comprimarea consumului.
România încearcă astfel să finanțeze un stat european cu o administrație fiscală slabă, numeroase privilegii și excepții, cheltuieli rigide și politici schimbate după calendarul electoral. Se împrumută pentru a acoperi dezechilibrele curente, nu doar pentru investiții productive, și depinde de fondurile europene pentru a menține investițiile și rezervele valutare.
În locul unei reforme a aparatului public, corecția este transferată către populație și economie prin inflație, taxe și reducerea veniturilor reale.
Cum am primit certificat de handicap
Agențiile nu au certificat, așadar, succesul modelului economic românesc. Au acordat o perioadă de grație unui stat protejat de apartenența sa la Uniunea Europeană și de presupunerea că, dincolo de crizele politice, va exista o majoritate capabilă să plătească nota de plată.
Ratingul păstrat nu este o victorie, ci un avertisment amânat. Economia trage România spre retrogradare; ancora europeană și pariul pe stabilitatea politică o țin, deocamdată, deasupra pragului.
Dacă reformele structurale vor fi din nou înlocuite cu taxe, improvizații și promisiuni electorale, următoarea evaluare nu va mai putea fi salvată numai prin argumentul că România este prea importantă geopolitic pentru a fi lăsată să cadă.
Recomandările noastre
