Cartea cuprinde interviuri cu unii dintre cei mai importanţi scriitori români de azi: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu, Mircea Horia Simionescu, Augustin Buzura, George Bălăiţă, Nicolae Breban, Petru Popescu, Mirela Stănciulescu, Ilie Constantin, Emil Brumaru, Adrian Popescu, Emil Hurezeanu, Ana Blandiana, Mihai Cimpoi, Vitalie Ciobanu. Chiar şi eu mă număr printre leii dresaţi de Ioana Revnic.
Cineva s-ar putea întreba cum a reuşit o profesoară de română din Oradea să ajungă la personalităţi (mă exclud pe mine din discuţie) greu accesibile din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Chişinău şi să le convingă să facă mărturisiri complete. Iar răspunsul cel mai la îndemână ar fi: Ioana Revnic are drept passe-partout faptul că este tânără, frumoasă şi blondă.

Ce simplu ar fi să fie aşa! În România, există mii de femei tinere, frumoase şi blonde, astfel încât ne-am alege peste noapte cu o armată de autoare de interviuri.
Secretul succesului Ioanei Revnic constă în altceva şi anume într-o combinaţie de inteligenţă, cultură şi farmec al spontaneităţii. Ea îi cucereşte repede pe interlocutori prin competenţă (este, de altfel, doctor în filologie).

Îi cucereşte şi, în acelaşi timp, îi uimeşte, fiindcă ei au în minte imaginea ziaristei ignorante şi dezinvolte din vremea noastră, care şi pe Einstein l-ar întreba de câte ori pe săptămână "face sex". Ioana Revnic ştie TOT despre scriitorul cu care stă de vorbă, despre opera lui, despre comentariile critice consacrate acestei opere. Drept urmare discuţia se leagă repede şi devine pasionantă. Sunt cazuri – trebuie să spun şi asta – când Ioana Revnic este în mod evident superioară, din punct de vedere intelectual, partenerului de dialog, dar tactul înnăscut o face să repare imediat, prin simularea naivităţii, această… impoliteţe.