Aleksandr Soljenițîn - 106 ani de la naștere. Marele romancier a fost erou de război, deținut în Gulag și exilat.

Aleksandr Soljenițîn s-a născut la 11 decembrie 1918, în  zona rusă a Caucazului la Kislodovsk, în oblastia Terskaia. Încă de la naștere a fost orfan de tată. Tatăl lui  a decedat într-un accident de vânătoare în iunie 1918. Rusia post-țaristă atunci era răvășită de începutul Războiului Civil.

Aleksandr Soljenițîn, erou pe frontul antihitlerist, condamnat ca sabotor în Gulag

Aleksandr Soljenițîn avea 21 de ani când Stalin a ocupat Polonia.  Avea 23 de ani când Germania ataca URSS. A fost mobilizat și a dovedit eroism și spirit patriotic. Spre finalul războiului, avea deja gradul de căpitan. În  februarie 1945, NKVD îi găsea în corespondența sa anumite referiri la adresa politrucilor din Armata Roșie. Acestea  nu cadrau cu statutul său de ofițer.  Codul Penal Sovietic avea un articol, 58, care condamna sabotajul. Lagărele sovietice erau neîncăpătoare pentru condamnații numai în baza acestui articol. GULAG reprezintă prescurtarea instituției sovietice care administra taberele de muncă, adică lagărele: Glavnoi Upravlenie, Lagheri -Administrația Generală a Lagărelor. În limba rusă, azi, „lagheri” desemnează o tabără școlară de vacanță.

Anchetat în clădirea celebră a NKVD de pe Lublianka din Moscova, Aleksandr Soljenițîn, intelectual fiind, a fost deținut întâi într-un lagăr special, „șarașka”. Acesta era plasat într-o zonă secretă a Moscovei. Acolo, deținuții savanți erau forțați să se dedice unor proiecte secrete pe care URSS să le folosească în scopuri militare. Experiența de acolo o va descrie mai târziu în Primul Cerc, unul din romanele sale. Evident, simpla menționare a acestui tip de lagăr în mod public în URSS ar fi dus la execuție.

Aleksandr Soljenițîn, „pictorul tabloului” sistemului concentraționar sovietic

În 1950, scriitorul a fost mutat în Lagărul Karaganda. Din 1953, a primit domiciliu forțat în Kazahstan. Se va vindeca de o tumoră malignă. Experiența îi va servi model pentru Pavilionul Canceroșilor de mai târziu. Anul 1959, în contextul destalinizării demarate în 1956, a fost folosit de marele scriitor pentru a lucra la romanul  O zi din viața lui Ivan Denisovici, Abia în 1962, liderul sovietic Nikita Hrusciov a autorizat apariția romanului.

În 1965, liderul de laKremlin Leonid Brejnev a  ordonat confiscarea manuscrisului romanului Primul Cerc. Anul 1968 va fi decisiv. Scriitorul a microfilma manuscrisele romanelor Primul Cerc, Pavilionul Canceroșilor și Arhipelagul Gulag.

În 1970,  scriitorul Aleksandr Soljenițîn a primit Nobelul pentru literatură. În 1973, atunci când dactilografa sa s-a sinucis în condiții necunoscute pentru că fusese constrânsă să dezvăluie unde era ascuns un exemplar al manuscrisului, Soljenițîn a publicat Arhipelagul Gulag. Cele trei volume descriu experiențele sale dar și experiențele descrise în corespondența altor deținuți numiți „zek”.

Exilul și revenirea în Rusia post-sovietică

Aleksandr Soljnițîn a fost expulzat în anul 1974. Până în 1994, a locuit în  SUA, în statul Vermont. I-a cerut lui Gorbaciov să permită apariția în URSS, în 1990 a Arhipelagului Gulag. Doar așa, îi menționa marele scriitor, liderului reformist, lumea îl va crede că avea intenții bune prin glasnosti și perestroika. A promovat idei pro-țariste. A detestat abuzurile epocii Elțîn, pe care a considerat-o decadentă.

Aleksandr Soljenițîn a murit la 3 august 2008. Din 1994, trăise într-o „dacha”, o casă rurală rusească tradițională, un mic conac din vestul Moscovei.