Viața este asemenea unei piese de teatru sau a unui film. Indiferent de natura sa, de-a lungul ei noi jucăm mai multe roluri: fiică/fiu, elevă/elev, iubită/iubit, mamă/tată și tot așa. Dar dacă acestea nu sunt toate rolurile noastre? Dacă există ceva mai mult, care se manifestă la un nivel mult mai profund de înțelegere?

Ei bine, există! Stă bine mersi în noi și ne macină pe interior de cele mai multe ori. Dar nu este doar un lucru singular, este o înșiruire de roluri pe care le jucăm mai mult sau mai puțin contești.

Conceptul de triunghi al dramei a fost prezentat, în anul 1968, de către doctorul Stephen Karpman. Concret, acest concept ne explică faptul că, într-un anumit punct al vieții, fiecare dintre noi joacă trei roluri: salvator, victimă și abuzator.

Triunghiul dramei – Victima

În poziția de victimă ajungem ori de câte ori folosim expresiile „De ce mi se întâmplă numai mie”, „Dumnezeule, ce am făcut să merit așa ceva?”, „Toți oamenii au ceva cu mine” etc.

Victima este cea care se simte neajutorată în permanență. Care caută rezolvări doar în exterior, care nu este capabilă sa ia decizii de una singură, care caută vinovați pentru ceea ce trăiește și ce simte.

Victima nu poate să se bucure de viață, care este abuzată în permanență. Și dacă nu este abuzată, o să caute pe cineva care să o abuzeze. Victima este cea care își cedează puterea personală în fața circumstanțelor.

Triunghiul dramei - Salvatorul

„Hai că te ajut eu”, „Ai o problemă? Lasă că o rezolv eu”. Deși la prima vedere pare un aspect pozitiv, salvatorul este cel care vrea să fie mereu peste tot. Cel care vrea să ajute chiar dacă se trădează și se abandonează pe sine. Salvatorul este cel care ia problemele celorlalți asupra lui, ”mama răniților”, mai exact spus.

Salvatorul este o componentă e egoului. El se hrănește din recompense și fuge de problemele sale în problemele altora, iar toată îngrijorarea pe care o are pentru el este proiectată către celălalt. Salvatorul este cel care îi ține pe alții dependenți de el sub motivul „Lasă-mă să te ajut”.

Triunghiul dramei – Persecutorul

„Totul s-a întâmplat din cauza ta”, „Doar tu ești vinovat pentru asta”, „Lucrurile au mers prost pentru că ai procedat așa”. Persecutorul este, de fapt, abuzatorul. Persoana incapabilă să admită că a greșit, care caută în permanență conflict.

Iar dacă nu există conflict, atunci o să îl atragă. Cu toate că pare greu de crezut, de cele mai multe ori noi suntem cei care ne persecutăm singuri. Cele trei roluri sunt interdependente și sunt jucate pe rând. Din postura de salvator putem ajunge în cea de victimă, iar ulterior putem ajunge în postura de abuzator.

Victima caută mereu un salvator, iar un salvator va căuta mereu o victimă, în vreme ce persecutorul se poate pune foarte ușor în postura de victimă.

Singurul mod în care putem să ieșim din triunghiul dramei este să ne detașăm de o situație, să încercăm să privim atent comportamentul nostru și să ne cunoaștem pe noi înșine suficient de bine.