În acest moment, reţeta electorală a lui Băsescu bate reţeta de plăcinte a soacrei domnului Geoană.
Peste creştetul preşedintelui PSD stă atârnată, ca sabia lui Damocles, imaginea unui papuc. Când a amintit apoi, în trea căt, că Mircea Geoană nu are „nicio responsabilitate executivă”, şeful statului a transmis, în termeni populari, că respectivul, după ce că n-ar avea cum, n-ar avea nici cu cine.
În acelaşi timp, preşedintele îşi perpetuează imaginea de unic cocoş al ogrăzii politice. A câştigat precedentele alegeri şi pentru că a ştiut cum să-şi transforme defectele fizice în calităţi pentru electoratul feminin. A fost tipul „un pic mai frumos ca dracu’”, dar care ştie să clipească şmechereşte, împotriva unuia pe care mai degrabă ţi-l imaginezi admirând tablouri în capot de mătase, posedând şi prea puţin virila poreclă de „Bombonel”.
În România, succesul electoral e asigurat mai ales de această proiecţie a potenţei masculine. Cele câteva ibovnice care, în buna tradiţie marinărească, i-au fost atribuite lui Băsescu au ajutat la creşterea sex-appealului politic. În mentalul colectiv feminin, instituţia soacrei e mai detestată decât cea a amantei. Cel care calcă strâmb e bărbat adevărat, chiar dacă unul infidel, iar cel ascuns sub faldurile fustei nu. În plus, nicio doamnă cu drept de vot nu-l va asimila pe primul bărbat al ţării cu propriul soţ - astfel încât să ia lucrurile personal -, ci, eventual, cu cel care ar fi putut să-i fie soţ.
Domnul Băsescu ştie cât şi cum să se autovictimizeze. Nu exagerează, propunându-se spre împuşcare ori asemănându-se cu Mântuitorul în Săptămâna Patimilor, ci se descrie ca fiind într-o permanentă luptă eroică împotriva „mogulilor”, malefice entităţi invizibile carel prigonesc, ceea ce dezlănţuie un afectuos „mânca-l-ar mama!” în multe gospodării.
În urma atacului la bărbăţia domnului Geoană şi după ce doctorul care vindecă Bucureştiul prin efect placebo a anunţat că nu va candida, numărul posibililor rivali s-a redus. Singurul cu şanse reale rămâne Crin Antonescu, cu două condiţii: 1. să nu se însoare până la toamnă şi 2. să se virilizeze din punct de vedere mediatic, intrând în pielea „răului necesar”, pentru că „băiatul bun” rareori câştigă la urne. De pildă, în „Dallas”, toate s-ar fi măritat cu Bobby, însă tot pe J.R. l-ar fi votat ca şef peste companie.