Actrița Diana Lupescu a venit foarte bucuroasă la deschiderea oficială a Teatrului Nottara. Ce a făcut Diana Lupescu atunci când a respirat, din nou, aerul teatrului iubit?

Foarte emoționată, Diana Lupescu a vizitat și parterul și etajul clădirii, parcă să se convingă că toate lucrurile sunt la locul lor. Ba chiar  mai frumoase, pentru că s-a muncit mult pentru ca teatrul să arate ca scos din cutie la redeschiderea din 10 octombrie.

 Apoi, Diana Lupescu a stat minute în șir și a privit expoziția de fotografie dedicată marilor actori care au ajucat de-a lungul timpului pe scena Teatrului Nottara. Unii dintre ei, din păcate, au plecat demult dintre noi. Sunt fotografii vechi, unele chiar de 60 de ani, câte s-au mai putut salva, după atâtea necazuri care au încercat până acum Teatrul Nottara.

 Am vorbit câteva minute cu doamna Diana Lupescu, pentru a-i descoperi trăirile, dar și pentru a afla cu ce vine la FEST(IN) pe Bulevard, Festivalul Internațional de Teatru care se desfășoraă în această perioadă la Teatrul Nottara.

- V-ați temut, vreo clipă, în tot acest timp, în  care ați jucat pe ici-pe colo, că nu vă veți mai întoarce niciodată acasă, în clădirea Teatrului Nottara?

- Da! Ne-am temut, pentru că nu aveam nicio dată certă în care ne-am putea întoarce și dacă ne-am putea întoarce. Adică eram fiii ploii, cam așa. Și tot încercam dintr-o parte în alta, am jucat în tot felul de săli, la bunăvoința multora, dar am sperat tot timpul pentru că știam că e falsă prima expertiză. Și tot am sperat și... până la urmă adevărul a învins!

- Cum v-ați simțit când ați jucat în atâtea săli, v-a ... revigorat, v-a motivat sau...

- Nu pot să zic că a fost revigorant. A fost interesant. De fiecare dată era alt spectacol, spațiile sunt altele, spațiile între noi, decorul e altfel, și atunci aveam mici surprize. În loc să jucăm la maximum artistic, ne gândeam mai mult la părțile acestea practice. Dar am dat tot ce am putut, publicul a fost alături de noi și a fost viu. Un spectacol foarte intens.

- Și, când ați revenit, acum, prima oară după ce ați aflat că, gata, vă puteți întoarce, cum a fost momentul?

- Este emoționant! Este ca și cum te-ai întoarce acasă.

- Avem aici această expoziție. Ce sentimente vă încearcă, atunci când vedeți imagini din piese în care apar colegi sau foști colegi de-ai dumneavoastră?

Expoziția dedicată actorilor Teatrului Nottara poate fi vizitată gratuit pe timpul festivalului de teatru.

-  Mă gândesc la cât de trecătoare este arta aceasta a teatrului. Până la urmă, asta e și frumusețea ei: că există un inefabil al fiecărui spectacol, care nu poate fi prins în nicio fotografie, relația cu publicul, expresia pe care o ai tu în seara aceea și întreg spectacolul. Pentru cei care am jucat, fotografiile sunt o sămânță de amintire. Ceilalți zic „Vaaai... ce tineri erau!”.

- În FEST(IN) pe Bulevard cu ce sunteți prezentă?

- În festival o să am un spectacol de la Brașov, al Teatrului Sică Alexandrescu, pe care l-am regizat. Am emoții pentru că e un spectacol la care țin foarte mult. Se cheamă „Un bilet spre fericire” și sper să fie bine primit. Sâmbătă 15 octombrie.