Asta e întrebarea pe care mi-o pun de când a început dezbaterea publică pe tema triplării salarilor demnitarilor înalţi.

În principiu şi la prima vedere, cei care susţin decizia au argumente pertinente. În practică însă eu am câteva mari probleme cu măsura asta.

Unul dintre argumentele care au justificat majorarea salariilor demnitarilor înalţi este faptul că erau prea prost plătiţi şi că trebuie ca statul să le asigure un venit deasupra de pragul decenţei. Poate să fie o justificare, dacă vedeam până acum vreo scenă umilitoare în care ajunsese vreun demnitar din pricina veniturilor prea mici.

Dacă vedeam vreo gaură jenantă în paltonul prezidenţial aruncat pe limuzină, era o justificare să-i mărim atât de mult salariul lui Klaus Iohannis.

Dacă apărea Victor Ponta în vreun tabloid cu pantofii găuriţi sau dacă generalul Gabriel Oprea era surprins la coadă la covrigi cu mac, de un leu, pentru că nu îşi permite un mic dejun decent, acceptam că asta poate să fie o justificare care stă în picioare acum.

Eu nu am văzut nici măcar vreun ministru care să expună măcar o secundă vreun efect umilitor al salariului „mic” plătit de statul român. E chiar pe dos.

Demnitarii noştri expun o eleganţă care constant frizează luxul şi constant citim ştiri despre câte un accesoriu scump cu care s-a împopoţonat câte unul dintre ei. Când afli despre prim-ministru că poartă un ceas care costă cât o maşină nouă, şi nu vorbim de un Logan, nu prea mai ţine explicaţia lui „săracii de ei, duc o viaţă umilitoare şi trebuie să-i ridicăm la nivelul aferent funcţiei”.

Adevărul este că oamenii aceştia chiar nu sunt în vreo situaţie umilitoare care să justifice o astfel de măsură.    Deci, despre ce vorbim? Dacă cineva l-a văzut vreodată pe vreund demnitar rupt în fund sau cu haina roasă în coate, îl rog să îmi spună şi mie, pentru că eu aşa ceva nu am văzut la demnitarii care acum şi-au triplat salariile, spunând că erau „indecent de mici”.

Comparaţia cu salariile demnitarilor de acelaşi rang din alte state mai civilizate este un alt argument invocat. Un argument greşit cât timp nu sunt introduse în această ecuaţie şi PIB-ul din fiecare ţară, salariul mediu pe economie şi salariul minim din sectorul bugetar.

Cred că, dacă am concepe astfel ecuaţia, am afla că şi fostele salarii ale demnitarilor români sunt mult peste proporţiile din toate ţările europene, aplicate realităţii economice româneşti.

Dacă vorbim despre decenţă, cred că potrivit era să comparăm salariile acestor demnitari cu salariul unui profesor debutant, de exemplu. Cred că dacă facem asta întreaga problemă capătă o cu totul altă dimensiune. 

După majorare, preeşdintele Klaus Iohannis va încasa 160.000 de lei, echivalentul a 20 de salarii de medic rezident. Oare în Germania, Franţa sau Italia încasează vreun demnitar de 20 de ori mai mult decât un medic rezident? Comparaţia trebuie făcută, în primul rând cu ceea ce oferă şi poate susţine economia românească, nu cu salariile generate din alte economii mult mai puternice.

Ultimul argument, cu care am o şi mai mare problemă, este cel potrivit căruia salariile mari vor ţine departe demnitarii de păcatul corupţiei. Experienţa din sistemul judiciar, unde salariile au fost crescut, de ani de zile, la un nivel mai mult decât decent, ne arată că această măsură nu a oprit şpăgarii din activităţile lor ilegale. Constand aflăm din comunicatele DNA despre procurori sau judecători cărora nu le-a ajuns nici acest salariu mare şi au fost prinşi cu tot felul de şpăgi, una mai colosală ca alta.

Gândind aceste lucruri mă tot întreb, de câteva zile, de ce era nevoie să-şi tripleze salariile cei mai şmecheri dintre politicienii din România?

Cu argumentele pe care mi le-au oferit până acum nu m-au convins că era atât de urgent să se întâmple aşa ceva.