A memorat calendarele din 1933 până în 2066. Povestea tânărului cu autism din Covasna

A memorat calendarele din 1933 până în 2066. Povestea tânărului cu autism din Covasna

Zolika este un tânăr cu autism din Covasna care a reuşit să memoreze calendarele cuprinse între anii 1933 şi 2066.

Performanţa a fost consemnată cu ocazia taberei pentru persoane cu dizabilităţi care se desfăşoară în aceste zile în municipiul Sfântu Gheorghe.

Tabăra este organizată de Serviciul de Ajutor Maltez din România. Aici se află tineri din ţara noastră, dar şi din străinătate.

"Zolika este calendarul taberei. În urmă cu câteva zile, când ne pregăteam să mergem în Parcul Dino de la Râşnov, Zolika a venit la mine şi mi-a spus că, acum 10 ani, pe 12 august, într-o zi de marţi, la ora 9,00 am pornit spre Râşnov, la cetate.

Ne puteți urmări și pe Google News

Nu ştie să socotească, adică face socoteli simple pe degete, dar deja 9 plus 3 e complicat pentru el şi se enervează. În schimb, are o memorie vizuală extraordinară, a memorat toate calendarele din 1933 până în 2066, prin urmare, dacă îi spui data naşterii, îţi spune în ce zi a săptămânii te-ai născut.

Zoli e foarte atent la cei din jurul lui, ştie absolut toate informaţiile şi mă anunţă, iar asta e foarte important pentru noi, organizatorii, pentru că sigur nu uităm nicio zi de naştere a vreunui participant.

Eu nu trebuie să ţin evidenţa zilelor de naştere, pentru că Zolika mă anunţă cu câteva zile înainte că urmează ziua de naştere a membrilor familiei, prietenilor sau colegilor", a declarat Tischler Ferenc pentru Agerpres.

Tânărul are 37 de ani şi locuieşte cu mama sa în oraşul Sfântu Gheorghe. Fiecare dintre participanţi are povestea lui. Mai mult decât orice, ei demonstrează că sunt capabili să realizeze multe lucruri bune în viaţă. Tot ce contează este să fie încurajaţi.

Amalia e o tânără venită din Alba care vrea să îşi facă propriul atelier de handmade, alături de prietenul ei.

"Sunt pentru prima dată în această tabără şi e foarte frumos. Azi facem modelare din lut, acolo se pictează, iar în partea cealaltă se fac lucruri din mărgele.

Eu vreau să îmi deschid un atelier online pe bază de lucru manual, handmade, împreună cu prietenul meu, care să se numească "Chiţibuş".

Mi se pare amuzant, mi s-a părut că se potriveşte lucrurilor pe care le facem - cercei pictaţi din lut, coşuleţe, felicitări şi altele. Eu, chiar înainte să îl cunosc pe Alex, prietenul meu, m-am ocupat de asta, făceam mărţişoare şi, la un moment dat, le-am vândut într-un magazin, dar fără să ştie lumea că eu le fac.

Nu am vrut să ştie oamenii, pentru că, na, ştii cum e lumea, dacă ştie că tu le-ai făcut, ca persoană cu dizabilităţi, automat parcă e un fel de milă şi îţi dă mai mult decât ceri.

La un moment dat, toate mărţişoarele pe care le-am dus la magazin s-au terminat înainte să se termine cele pe care le aveau ei de vânzare şi vânzătoarea de acolo mi-a mai cerut, evident fără să ştie că eu le-am făcut.

În final, toată lumea a aflat şi au venit la mine acasă să îmi comande pentru elevii de la noi din sat, pentru profesoare, pentru învăţătoare", povesteşte Amalia.

Este al 16-lea an în care o asemenea tabără se organizează. Tabăra se adresează şi familiilor persoanelor cu dizabilităţi. Sunt oameni care, în general, nu îşi pot permite o vacanţă.

"În urmă cu 16 ani, ne-am gândit să organizăm o tabără unde beneficiarii să vină singuri, cu prietenii, dar important e să nu vină cu rudele, să nu vină cu familiile, pentru că noi ne dorim să venim şi în ajutorul părinţilor cu această tabără, deci şi ei să aibă o săptămână liberă, să nu mai trebuiască să stea lângă copiii lor, să îi întoarcă în pat, să îi ducă la duş sau să le dea de mâncare.

Aceste lucruri, timp de o săptămână, le preluăm noi. Majoritatea vin fără rude în această tabără. Anul acesta suntem 134 de persoane în tabără, dintre care 60 sunt persoane cu diferite deficienţe, din zece localităţi din ţară, plus Ungaria şi Ucraina.

În această tabără încercăm să dăm cât de mult putem acestor persoane, încercăm să le organizăm programe, să îi implicăm şi în sport, în călărit, facem excursii, deci lucruri pe care nu le pot găsi acasă sau nu prea au posibilitatea se le experimenteze.

Am vrut să îi scoatem dintre betoane, aici suntem în iarbă, suntem în pădure, cu foc de tabără, cu petreceri, filme şi karaoke, deci încercăm să le oferim un program diversificat", concluzionează Tischler.