Județul Lăpușna, cu o suprafață 4181 km ², era așezat în mijlocul Basarabiei, pe drumul mare care leagă Iașii de Tighina.

Să cităm mai departe din „Țara Românească”, volumul II, a Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti:

În județul Lăpușna au rămas cele mai întinse păduri de stejar din întreaga Basarabie. Amestecat cu stejarul și cu copacii din asociația acestuia, întâlnim și fagul, care se găsește aici, la marginea orientală a expansiunii sale.

Pădurea acoperă încă mare parte din culmile înalte. Pe marginile mai joase ale dealurilor și pe văi, a pătruns însă, din toate punctele cardinale, stepa, cu ierburi înalte, care a produs foarte apreciatele soluri arabile (cernoziom „chocolat„ și cernoziom propriu-zis).

Mai mult, se pare că stepa cu plante dominante de origine sarmatica (transnistreană) a fost, în vremuri foarte depărtate, mult mai întinsă.

Dovadă, întinderea apreciabilă a  cernoziomului – sol de stepă – degradat (sol de pădure).

Vechime și dezvoltare istorică

Județul și-a luat numele de la târgul Lăpușna constatat documentar la 1470. El cuprindea vestiții codri de stejar ai Lăpușnei. Prin acest ținut trecea drumul de comerț spre Tighina și în târgul Lăpușna se dădea vama.

În cursul istoriei sale moldovenești, ținutul a format o autonomie locală, cu organizație militară și cu îndatorirea de a păzi vadul Nistrului împotriva năvălitorilor. Din acest ținut a pornit Petre Stolnicul, acela care și-a luat că domn al Moldovei numele de Alexandru Lăpușna.

Monumente istorice

Mânastirea Hâncu din comună Bursuc, ctitorie din 1678 a stolnicului Mihail Hâncu.

Mânastirea Capriana înălțată, după tradiție, de Ștefan cel Mare. Biserica ei, restaurata la 1820 de Mitropolitul Gavril Bănulescu, este o ctitorie a lui Petru Rareș din 1545.

Mânastirea Varzaresti, cea mai veche mânastire din  Basarabia, pomenită în hrisovul lui Alexandru cel Bun din 1430.

Biserica Rășcanu din Chișinău, construcție din secolul al XVIII-lea.

Biserica Mazarachi din Chișinău, construcție din aceaalsi secol.

Mănastirea Suruceni, fondată în 1785 de pitarul Casian Suruceanul.

Mânastirea Condrită din Scoreni, înaltata în 1783.

Starea populației

După rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, județul numără 421 857 locuitori.

La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populației județului a fost de 441.694 locuitori. Față de populația numărată la recensamântul din 1930, această reprezintă un spor natural de 19.837 locuitori în timp de 6 ani și jumătate, ceea ce corespunde unei creșteri de 4,7 %.