Black Lives Matter ar merita să devină cavaleri ai Ordinului Steagul Roșu al Muncii, înaltă decorație sovietică (foarte posibil să fi auzit și Martin Luther King de ea). Deja sunt raportate depășiri de plan la culcat la pământ statui „rasiste”. Nu și ale lui Lenin, care sunt dezvelite, lasciv și revoluționar, de lenjeria intimă roșie.

Plini de spume pentru că, la fel ca în Europa, și în Statele Unite drumul către un trai mai bun înseamnă  - ghinion -  să mai pui și osul la treabă, afro-americanii (apropo, „polițist alb” nu are conotație rasistă?) au socotit că a venit momentul prielnic să-și regleze conturile cu albii, după moartea lui George Floyd.

În trenul pus la dispoziție de mișarea Black Lives Matter, afro-americanii s-au urcat - ca minerii spre București -  gratis, și au început vânătoarea de rasiști.

Dar, întâi de toate,  cel mai comod le-a fost să combată cu morții, morții n-au ce să le mai facă: luptă, luptă și dă-i, și dă-i și luptă cu generalul Lee și cu foștii președinți ai națiunii americane.

Tactica este similară cu cea a mișcării Antifa: a obliga poliția să le reprime atacurile și jafurile asupra bunurilor publice și private pentru a „dovedi” astfel că Statele Unite sunt conduse de un guvern „rasist”.

Și că, „defavorizați” fiind, de mici, faptul că pleacă din magazine, prin vitrina tot de ei spartă, cu un televizor sub brat, trebuie citit în altă cheie, nu în cea penală.

Ce nu știu cei care, acum, se pare că își descoperă tendințe latente de linșaj, punând febril funii pe gâtul statuilor confederate, este că există, fix în „rasistele” State Unite, și suprematismul negru, nu numai alb.

O doctrină, da, suprematistă și rasistă, la originea căreia se află organizația Black Hebrew Israelite Movement. Care afirmă superioritatea negrilor asupra albilor.

Este vorba de rasismul invers, „revers racism”. Sociologii americani mai desemnează acest fenomen prin expresii precum „antiwhite sentiment” sau „antiwhite attitude”.

Asta ca lucrurile să nu mai fie văzute, vorba aceea, doar în alb și negru.

Dar cine mai stă să mai citească despre aceste realități cam nespuse, când febra revanșardă îți dă, cum s-ar zice, aripi?

Această febră a „anti-rasismului”- faza pe statui - și-a găsit ecou și în Europa de Vest. Și în capitalele-far ale culturii apusene, jos cu ele!

Președintele Franței , Emmanuel Macron, a afirmat (ca un mușchetar, se cuvine, în treacăt, a fi spus ),  că Republica nu-și va dărâma statuile.

Repede, consilierii de la Palatul Elysee au dres-o, corect politic. Nu trebuie dărâmate, ci „recontextualizate”.

Adică, lângă orice statuie care are conotații colonialiste, rasiste, trebuie pus un „contra-monument” care să reprezinte alte personaje, pentru a le explica pe primele.