A dispărut Ramiro Valdés, umbra fraților Castro. Era omul care a creat KGB-ul cubanez

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Moartea lui Ramiro Valdés, la vârsta de 94 de ani, marchează sfârșitul uneia dintre ultimele verigi biologice și ideologice ale Revoluției Cubaneze. Anunțul, făcut public de președintele Miguel Díaz-Canel, încheie capitolul unuia dintre cei mai temuți și loiali oameni din cercul intim al lui Fidel și Raúl Castro.

Dincolo de retorica oficială de la Havana, care îl pictează ca pe un „erou al patriei”, istoria documentată îl reține pe Valdés într-un rol mult mai sumbru: arhitectul G2, serviciul de securitate cubanez construit după modelul KGB-ului sovietic, un instrument brutal de control, cenzură și eliminare a disidenței interne.

Un sistem de care nu puteai scăpa...

Loialitatea oarbă față de Fidel Castro

Născut în 1932, Ramiro Valdés Menéndez s-a alăturat mișcării anti-Batista încă din tinerețe, devenind rapid unul dintre oamenii de încredere ai lui Fidel Castro. Legătura sa de nezdruncinat cu familia Castro s-a sudat în momentele cheie ale insurgenței.

ASF propune reguli noi pentru pensiile private. Ce avantaje și dezavantaje au

Cum și când să aerisești locuința pentru a reduce nevoia de aer condiționat

Atacul asupra Cazărmii Moncada (1953), este unul din ele. Valdés a fost unul dintre puținii supraviețuitori ai asaltului eșuat împotriva regimului Fulgencio Batista, acțiune care a marcat actul de naștere al mitologiei revoluționare cubaneze. A fost arestat și ulterior exilat în Mexic alături de frații Castro. Prezent la debarcarea de pe iahtul Granma (1956), Ramiro a făcut parte din grupul restrâns de 82 de luptători care au debarcat în Cuba pentru a relansa insurgența armată.

Numit comandant, a luptat direct alături de Ernesto „Che” Guevara în coloana militară care a mărșăluit spre vestul insulei, ducând la prăbușirea dictaturii lui Batista în ultimele zile ale anului 1958.

Che Guevara, legendara figură a revoluției din Cuba. sursa: Evenimentul istoric

Fondarea G2: Copia fidelă a KGB-ului

După victoria revoluției din 1959, în timp ce Fidel Castro își consolida puterea politică, Ramiro Valdés a primit misiunea de a proteja regimul împotriva inamicilor interni și externi.

Numit de două ori în funcția de Ministru de Interne, Valdés a fost mintea din spatele creării Direcției de Securitate a Statului (G2). Sub îndrumarea sa directă și cu asistență masivă din partea consilierilor sovietici din KGB, G2 a transformat Cuba într-un stat polițienesc ultra-eficient.

Aparatul de represiune orchestrat de Valdés s-a remarcat prin monitorizarea în masă a populației prin intermediul Comitetelor de Apărare a Revoluției (CDR). A pus la punct infiltrarea, persecutarea și întemnițarea disidenților politici, a jurnaliștilor independenți și a minorităților sexuale. Era considerat un maestru în supravegherea strictă și contracararea rețelelor de spionaj externe, în special a celor orchestrate de CIA.

Longevitatea politică și tranziția de putere

Spre deosebire de alți lideri revoluționari care au căzut în dizgrație sau au fost epurați de-a lungul deceniilor, Valdés a demonstrat o abilitate remarcabilă de supraviețuire politică. A ocupat funcții de vicepreședinte și membru de rang înalt în Biroul Politic al Partidului Comunist din Cuba.

Loialitatea sa totală față de Raúl Castro, după retragerea lui Fidel în 2006, a garantat continuitatea liniei dure a partidului. Chiar și după ascensiunea la președinție a lui Miguel Díaz-Canel, Valdés a rămas o eminență cenușie, o „figură paternă”, după cum s-a exprimat actualul președinte, menită să legitimeze prin simpla sa prezență noul regim de la Havana în fața vechii garzi

Ramiro Valdes, creatorul Securității cubaneze. sursa: Facebook

Moștenirea istorică

Moartea lui Ramiro Valdés lasă o Cubă aflată într-una dintre cele mai grave crize economice și sociale din istoria sa modernă, marcată de penurie de alimente, pene masive de curent și un exod masiv al populației.

Cu toate acestea, mașinăria de securitate pe care Valdés a construit-o în anii '60 continuă să funcționeze cu o eficiență de fier, blocând orice tentativă de reformă democratică sau protest civic de amploare pe insulă.

Pentru istorici și analiști politici, Ramiro Valdés nu rămâne un eliberator, ci arhitectul principal al sistemului totalitar cubonez, cel care a transformat promisiunile de libertate ale Revoluției într-un deceniu de control absolut.