"Adriana Lecouvreur", opera inspirată dintr-un asasinat misterios, sub conducerea muzicală a dirijorului italian David Crescenzi, va fi prezentată, duminică, de la ora 19,00, în încheierea stagiunii 2010 / 2011 a Operei Naţionale Române din Timişoara.
Cea mai nouă creaţie a scenei lirice timişorene pe muzica lui Francesco Cilea şi cu un libret de Arturo Colautti reia povestea actriţei franceze Adrienne Lecouvreur care a murit, în 1730, la vârsta de 37 de ani, otrăvită de o rivală în dragoste. Tragedia a făcut multe valuri în epocă. Întâmplarea l-a inspirat pe compozitorul italian Francesco Cilea (1866-1950) să scrie superba operă, el fiind de fapt al patrulea autor care a preluat povestea, dar singurul a cărui operă se mai joacă.
Costume special create
Regizorul italian Mario de Carlo semnează regia, decorul şi costumele noii producţii. Pentru acest spectacol el foloseşte, experimental, un material scenografic inovator, utilizat de puţin timp în producţiile teatrelor din Europa. Este vorba de nişte panouri care, în funcţie de lumina pusă pe ele, pot fi perfect transparente sau pot reflecta ca o oglindă lumina.
Soprana Carmen Gurban are rolul titular, Adriana Lecouvreur. Artista este o apariţie splendidă în rochii din materiale pretenţioase, tafta, mătase, satin, comandate special pentru ea din Italia, la magazine care aprovizionează cele mai faimoase teatre din Europa, precum cele din Viena, Paris, Barcelona, Roma sau Milano.
În actul I, când joacă rolul Roxanei, ea va purta un costum turcesc adus chiar de la Istanbul. În rolul Prinţesei de Bouillon, Sorina Silvia Munteanu va purta în actul II o mantie de 5 metri de satin şi blană de vulpe polară, în vreme ce mantia purtată de Călin Brătescu, în rolul Maurizio, imită blana de lincs iberic.
Chiar şi cele 100 de peruci din spectacol sunt achiziţionate de la o firmă specializată din Italia, iar încălţările artiştilor au fost făcute la ateliere din Milano care produc încălţăminte de epocă pentru teatrele europene.
Mai mult decât atât, pentru acest spectacol, recuzita şi mobilierul au fost cumpărate din Italia, parte din ele de la piaţa de antichităţi din Milano.