sursă: arhivă EvZ 83 de ani de la intrarea României în Al Doilea Război Mondial - cât a fost propagandă și cât a fost realitate?
Al Doilea Război Mondial începea pentru România în noaptea de 21/22 iunie 1941 prin participarea României la Operațiunea Barbarossa, coordonată de Germania Nazistă care presupunea scoaterea din luptă a URSS.
Al Doilea Război Mondial - era Armata Română pregătită?
Al Doilea Război Mondial găsea România complet nepregătită pentru un război de anvergură. Afacerea Skoda ne lăsase la mijlocul anilor 30 fără artilerie și tancurile contractate de la furnizorul cehoslovac. Nu stăteam prea bine nici la capitolul teorie militară și calitatea cadrelor militare. Adolf Hitler spunea când lua prânzul (discuțiile și opiniile sale au fost înregistrate și publicate în epoca post-belică) că Ion Antonescu avea „inimă germană”, dar ofițerii lui erau corupți moral, avansau nu pe criterii de performanță ci, pe criterii de amantlâc al soțiilor lor. Evident, erau informații venite pe linia spionajului german.
Carol al II-lea contribuise și el în cei zece ani de domnie la epurarea cadrelor, cei care erau în poziții dominante erau mai ales cei ce se arătaseră docili și laudativi cu regele. Așadar, Carol al II-lea avea destui generali de salon iar asta s-a văzut pe front, Antonescu din toamna anului 1940 neavând de unde alege. Mai era și problema slabei atractivități a legionarismului printre militari, iar legionarii fiind germanofili, transmiteau și asupra militarilor germani aliați o undă de neîncredere. Lipseau și echipamentele, automobilele și autocamioanele erau rare în Armata Română, iar asta pe Frontul de Est a reprezentat un handicap.
Ne puteți urmări și pe Google News
Al Doilea Război Mondial - cât de „real” a fost ordinul dat de Antonescu pe 22 iunie 1941?
A fost o întreagă propagandă pe acel „Ostași, vă ordon! Treceți Prutul!”. Evident, Ion Antonescu deși avea un grup de armate botezat cu numele lui, avea trupele sale prinse în „dispozitivul” militar german. Inițiativa pe câmpul de luptă nu îi aparținea lui. Așa se explică și de ce Antonescu a trecut Nistrul. El credea sincer în victoria Germaniei. O problemă reală a fost aceea că Regele Mihai a aflat de la Radio BBC că România a intrat în război. El, regele, era șeful suprem al Armatei, nici măcar nu fusese consultat. Aceasta va cântări mult peste trei ani în optica acelui grup care a conspirat la debarcarea lui Antonescu pe 23 august 1944.
Ion Antonescu a supralicitat dorința de a recupera Basarabia, Bucovina de Nord și Herța, dar pur și simplu, nu avea puterea armată necesară iar asta se va vedea la Bătălia Odessei. Deciziile pe câmpul de luptă erau exclusiv germane, Armata Română se încadra în ele. Relațiile pe front nu vor fi mereu cordiale nici în corpul ofițeresc nici în raport cu germanii. Unii generali au fost scoși din comandă fiindcă vorbeau în fața lui Antonescu despre scăderea moralului trupei, iar Antonescu îi considera incapabili. Românii au luptat din greu la Odessa, Cotul Donului, la Stalingrad în Stepa Calmîcă, dar aveau lipsuri de echipamente de iarnă, furaje pentru cai și, evident, de armament și sincope în aprovizionare.
Ideea este că Ion Antonescu fără Germania nu avea pur și simplu nicio șansă să pornească singur un război iar ordinul dat la 22 iunie 1941 a fost pură propagandă. Operațiunea se declanșase prin decizia Germaniei naziste iar statutul de aliat al României a fost în mare parte simbolic, în realitate relațiile dintre militarii români și germani fiind reci pentru niște aliați.
Recomandările noastre
