31 Decembrie. Finalul loviturii de stat. Arestarea generalului Iulian Vlad, șeful Securității, sub ochii ambasadorului URSS

Iulian Vlad, arestat în 31 decembrie 1989. sursa: EVZ

31 decembrie 1989 reprezintă finalul preluării puterii de către gruparea pro-sovietică din jurul lui Ion Iliescu de la Nicolae Ceaușescu.

În timp ce românii se pregăteau pentru primul Revelion liber după decenii de dictatură, psihoza teroriștilor persista. În spatele ușilor închise de la sediul Ministerului Apărării Naționale și al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) se desfășura actul final al unei drame politice care avea să definească România post-decembristă.

Finalul loviturii

Data de 31 decembrie 1989 marchează momentul în care gruparea „emanaților” Revoluției, condusă de Ion Iliescu, și-a asigurat controlul total asupra aparatului de forță, eliminând ultimul obstacol major: conducerea fostului Departament al Statului (Securitatea).

Până la sfârșitul lunii decembrie, nucleul dur al Consiliului Frontului Salvării Naționale, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan și generalul Nicolae Militaru, reușise să marginalizeze liderii autentici ai străzii și figurile disidente care nu făceau parte din fosta nomenclatură comunistă.

Numirea generalului Nicolae Militaru în funcția de Ministru al Apărării a fost, pentru mulți oameni informați, alături de prezența în conducerea statului a lui Ion Iliescu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, gen. Vasile Ionel, cel mai clar semnal al orientării pro-sovietice a noii conduceri. Militaru, documentat de contraspionajul militar încă din anii '70-'80 de legături cu serviciile secrete sovietice (GRU), fusese activat de Iliescu încă din 22 decembrie.

Pentru acest grup, Securitatea, deși se retrăsese în cazărmi la ordinul generalului Iulian Vlad încă din data de 22 decembrie, reprezenta o amenințare dublă: deținea secretele ascensiunii lor la putere și era un rival instituțional periculos pentru Armata condusă de gen. Nicolae Militaru. 

Capcana de la MApN. Arestarea lui Iulian Vlad

Ziua de 31 decembrie a fost aleasă pentru lovitura de grație. Generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului (DSS), a fost chemat la sediul Ministerului Apărării sub pretextul unei ședințe de lucru privind restructurarea serviciilor de informații.

Gelu Voican-Voiculescu povestește în memoriile sale că în acele zile erau bombardați de mesaje care anunțau o ripostă a Securității, chiar dacă aceasta se alăturase Revoluției. Îmi amintesc și eu câteva din aceste mesaje: “Crăciunul a fost al vostru, Anul Nou al nostru!” Sau: “În fiecare casă, câte un mort pe masă”.

Erau mesaje care trebuiau să justifice arestarea șefilor Securității. O psihoză întreținută de profesioniști ai dezinformării.

Comunicatul arestării, difuzat înainte de arestare

Ca atare, comandanții DSS au fost convocați la Ministerul Apărării Naționale. Întâlnirea a fost prima dată stabilită la 12:00 apoi s-a amânat la 13:00 și până la urmă a rămas la 14:30. Gelu Voican Voiculescu a fost desemnat să reprezinte Guvernul la această întâlnire. Ajuns la minister a aflat că generalul Nicolae Militaru este plecat. Un lucru fals, după cum avea să se dovedească ulterior.

Gelu Voican-Voiculescu urma să primească raportul alături de generalul Vasile Ionel, noul șef al Statului Major al armatei. Știa deja că cei trei urmau să fie reținuți. Fusese pregătită o cameră cu două fotolii și o canapea despărțită de o masă joasă.

În timp ce se afla în acea încăpere, Gelu Voican-Voiculescu povestește că se uita la un televizor și deodată auzit un comunicat oficial care anunța arestarea celor trei. A sunat imediat la Petre Roman care a rămas și el consternat de această gafă. Comunicatul fusese ascultat la radioul mașinii și de cei chemați la raport, dar Iulian Vlad a luat decizia să-și continue drumul, chiar dacă era clar deznodământul.

Ambasadorul sovietic, martor privilegiat

Ajunși la minister, Iulian Vlad și adjuncții săi, generalii Gianu Bucurescu și Aristotel Stamatoiu, au prezentat raportul. Mai era prezent gen. Gheorghe Vasile, șeful Contraspionajului militar. Rând pe rând, după raport, ieșiți din încăpere, au fost arestați de gen. Ioan Hortopan, comandantul Trupelor de Infanterie și tancuri, cu binecuvântarea lui Ion Iliescu și a lui Nicolae Militaru.

Nici unul din ei nu era înarmat, așa cum se dăduse ordin încă din 22 decembrie 1989. Nu li s-a prezentat nici o o acuzație, nici un mandat de arestare. Acesta din urmă avea să fie emis, după trei luni de arestare ilegală, în martie 1990...

Percheziționat, generalul Iulian Vlad a predat cheile de la birou, de la casă, un portmoneu cu 100 și ceva de lei. Înconjurat de grupa de soldați, scos din clădire, parcurge drumul spre ieșire, pe jos. Observă cum, dintr-o clădire de vis a vis, de la o fereastră de la etajul întâi, generalul Nicolae Militaru și ambasadorul sovietic Evgheni Tiajelnikov priveau, împreună, cum șeful Securității era arestat și escortat de soldați. Erau ca niște stane de piatră.

Are ocazia să vadă și cum în fața intrării era, trasă la scară, limuzina de protocol a ambasadorului, cu drapelul URSS, o mașina Ceaika.

A înțeles că era o arestare ceremonială sub drapel unei mari puteri.

Semnificația momentului

Prin arestarea lui Vlad, gruparea Iliescu „îngropa” simbolic Securitatea ca instituție autonomă, transferând toate arhivele și logistica sub controlul Armatei (MApN), condusă de un general pro-Moscova, Nicolae Militaru. Care va numi în fruntea DSS un vechi camard, cu simpatii sovietice, generalul locotenent Gheorghe Logofătu.

Arestarea lui Iulian Vlad a servit și unui scop propagandistic imens. Televiziunea Română, controlată de CFSN, întreținea psihoza teroriștilor „loiali lui Ceaușescu”. Prezentarea șefilor Securității ca fiind creierele din spatele masacrului de după 22 decembrie a oferit populației un vinovat colectiv, în timp ce noua putere putea să-și consolideze liniștită controlul asupra structurilor statului.

Istoricii au arătat ulterior că Iulian Vlad ordonase unităților sale să nu tragă și să predea armamentul, gest care a prevenit un război civil între Armată și Securitate. Iar procurorii militari au identificat fiecare responsabil de victimele din decembrie 1989. Un adevăr care este uitat, fiind preferate versiunile pro-ruse ale evenimentelor din Decembrie 1989. De aceea aceste lucruri trebuie spuse și respuse.

Concluzia mea: Securitatea a fost un instrument de putere al regimului comunist, care a acționat dur, responsabilă de crime de-a lungul celor 40 de ani de existență, dar care în decembrie 1989 a ales să-l trădeze pe Ceaușescu decât să moară 60.000 de oameni, așa cum prevedea scenariul inițial...