22 decembrie, ora 12:09. Fuga lui Nicolae Ceaușescu spre plutonul de execuție de la Târgoviște

București, 22 decembrie 1989. O dimineață cenușie, cu un cer de plumb care părea să apese peste umerii unei capitale ce nu dormise. Aerul mirosea a motorină arsă, a praf de pușcă rămas de la măcelul de la Baricadă și a ceva nou, insesizabil, dar electrizant: libertate.

Aceasta este povestea celor mai dramatice ore din istoria României, momentul în care „Geniul Carpaților” s-a transformat, în doar câteva minute, din Cel Mai Iubit Fiu al Poporului într-un fugar hăituit.

Revolutia Romana din decembrie 1989, in balconul Comitetului Central, Nicolae si Elena Ceausescu. sursa: agerpres

Ce se întâmpla la CC pe 22 decembrie

Încă de la primele ore ale dimineții, Bucureștiul a fost cuprins de un vuiet surd. Dinspre marile platforme industriale, IMGB, 23 August, Pipera, mii de muncitori mărșăluiau spre centru. Nu mai era o adunare organizată; era o forță a naturii. Pașii lor ritmici pe asfaltul înghețat sunau ca un verdict.

În interiorul sediului Comitetului Central (CC), atmosfera era una de buncăr asediat. Coridoarele lungi, odinioară tăcute și impunătoare, erau acum pline de ofițeri de armată, soldați, membrii ai Direcției a V-a și activiști de partid, ușor panicați. Nicolae Ceaușescu, izolat de realitate, încă mai credea că o ultimă cuvântare va liniști „huliganii”.

Tradiții de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Ce nu ai voie să faci pe 23 aprilie

Ce pensie primesc foștii parlamentari, în condițiile în care contribuția lor a fost de aproximativ 700 de lei 

Radio-televiziunea întrerupe programul obișnuit pentru un comunicat stupefiant: Ministrul Apărării, Vasile Milea, este declarat trădător și se anunță că s-a sinucis pentru a evita pedeapsa.

Pentru ofițeri, acesta a fost semnalul de cotitură. Armata nu mai avea comandant, iar zvonul că Milea a fost ucis pentru că a refuzat să tragă în popor se va răspândit ca focul. Generalul Victor Atanasie Stănculescu, cu piciorul într-un ghips simbolic, preia frânele Armatei, fiind numit de Ceaușescu.

Ora 10.30 - Ultima ședință a CPEx

Are loc o ultimă reuniune a CPEx. Nicolae Ceaușescu spune: “Generalul Milea a plecat de la mine și după două minute am fost informat că s-a împușcat. Având în vedere și comportarea sa în toată această perioadă, reiese că el, de fapt, a sabotat aplicarea măsurilor și a lucrat în strânsă legătură cu străinii. Acest lucru reiese clar. S-a creat o situație gravă. În Capitală nu au aplicat nicio măsură, nu au aplicat dispozițiile date și reiese că tot ce am discutat noi, pentru Capitală, a fost folosit pentru a putea să se organizeze în alte părți. Sigur, acum nu este timp să facem discuții. Vreau să-i întreb pe cei prezenți aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hotărât să lupte sau care nu ?”

Toți au fost au fost de acord că luptă...Cu excepția generalului Iulian Vlad, care a fost auzit spunând: Luptăm pe dracu!

Ora 10:45 – Armata începe retragerea

Stănculescu, simțind că regimul este mort, dă ordinul secret, cu indicativul ministrului: „Unitățile militare se retrag în cazărmi”. Soldații, de multe ori îmbrățișați de manifestanți, încep să urce pe tancuri și să părăsească Piața Palatului. Drumul spre sediul puterii este acum liber.

Cu puțin timp înainte, Iulian Vlad, șeful Securității, dăduse ordin ca de la Televiziune și CC să plece trupele MI.

Chemat de trei ori la Ceaușescu, Stănculescu îl minte spunând că unitățile de blindate sunt pe drum.

De la ora 11.00 începe difuzarea comunicatului cu “sinuciderea trădătorului” Vasile Milea. TVR îl va difuza de patru ori. 

Pentru evacuarea cuplului Ceaușescu se face un plan de evacuare terestră, cu ajutorul blindatelor, dar din cauza ordinelor venite de la Stănculescu nu se poate realiza o coordonare între unități. Stănculescu propune evacuarea pe cale aeriană, cu ajutorul elicopterelor. Dă ordin să vină două aparate, care să aterizeze pe acoperișul CC.

Atanasie-Victor Stanculescu (16 Feb. 1990 - 28 Iun. 1990) 29.11.1990 sursa: Agerpres

Ora 11:30 – Ultima încercare de dialog

Ceaușescu iese pe balconul CC-ului cu o portavoce. Încearcă să vorbească, dar vocea îi este acoperită de huiduieli și de zgomotul geamurilor sparte. Obiecte de tot felul zboară spre balcon. Elena îl trage înăuntru. Este momentul în care dictatorul înțelege, pentru prima dată în 24 de ani, că nu mai este stăpânul acelei mulțimi. Se urcă în lift, spre acoperiș.

Înainte de acest moment îl cheamă pe Tudor Postelnicu și îi cere ca ofițerii din Direcția a V-a să folosească armamentul din dotare împotriva celor care încearcă să pătrundă. Postelnicu dă acest ordin, în virtutea stării de necesitate. Peste câteva minute, Iulian Vlad anulează ordinul lui Postelnicu, după cum declară col. Nae Octavian, comandantul trupelor de Securitate care apără CC-ul.

Ora 11:40 – Intrarea în CC

Mulțimea forțează porțile masive ale sediului CC. Gărzile de corp ale Direcției a V-a nu opun rezistență, având ordin să nu tragă. Se aud uși sfărâmate și strigăte de triumf de la parter. Soții Ceaușescu, împreună cu Manea Mănescu și Emil Bobu, aleargă spre acoperiș.

Drama capătă nuanțe absurde: liftul se blochează din cauza supraîncărcării sau a unei pene de curent. Sunt nevoiți să urce ultimele etaje pe scări, gâfâind, în timp ce revoluționarii erau deja în clădire.

12:09 – Minutul care a schimbat istoria

Pe acoperișul clădirii, motorul elicopterului Dauphin, pilotat de Vasile Maluțan, urlă. Este o scenă de un dramatism cinematografic. Maluțan, presat de gărzile de corp ale dictatorului, așteaptă cu motoarele turate la maximum.

La 12:09, elicopterul alb se desprinde de pe acoperiș. Nicolae Ceaușescu privește pentru ultima oară din aer sediul puterii sale, văzând cum marea de oameni ocupă clădirea ca un mușuroi de furnici furioase. În acel moment, pentru restul țării, Ceaușescu nu mai exista ca autoritate.

Elena si Nicolae Ceausescu langa elicopterul personal, la vanatoare in Vrancea. sursa: Agerpres

Drumul spre nicăieri: Snagov și Târgoviște

Zborul a fost scurt și marcat de o tensiune paranoică. Maluțan a fost instruit să zboare spre Oltenia, dar spune că nu poate ajunge până acolo, fiind supraîncărcat. Aterizează la Snagov, la Palatul Prezidențial.

Ora 12:30 – Palatul Snagov

Ajunși la palat, soții Ceaușescu încearcă disperați să restabilească contactul cu țara. Nicolae dă telefoane la județeana de partid din Craiova, dar răspunsurile sunt evazive sau inexistente. Elena își ia câteva obiecte personale. Manea Mănescu și Emil Bobu sunt lăsați în urmă, greutatea lor ar fi împiedicat zborul mai departe.

Ora 13:30 – Abandonarea elicopterului

Elicopterul decolează din nou, spre Târgoviște. Maluțan, însă, primește în cască avertizările de la turnul de control: „Atenție, zborul este interceptat, veți fi doborâți!”. Este o ordinul dat de generalul Ioan Rus, comandantul Aviației. Maluțan îi minte pe soți că radarul i-a reperat și aterizează forțat pe șoseaua București-Târgoviște, lângă localitatea Sălcuța.

Odiseea celor două Dacii

Cea mai puternică pereche din istoria României ajunge să facă „autostopul” pe marginea drumului.

Prima care este oprită este o Dacia roșie. Un medic, dr. Decă, îi ia în mașină, dar acesta, îngrozit de situație, pretinde că mașina are probleme tehnice și îi lasă lângă o pădure. La al doilea autostop oprește o Dacie neagră. Nicolae Petrișor, un cetățean din zonă, îi preia și îi duce spre Târgoviște.

Este o imagine suprarealistă: Nicolae Ceaușescu, omul care fusese primit de regine și președinți americani, stă acum ghemuit pe bancheta din spate a unei Dacii obișnuite, acoperit de o manta, trecând pe lângă oameni care deja sărbătoreau căderea lui.

Ora 18:00 – Poarta se închide

După ce rătăcesc prin sediul Miliției din Târgoviște, unde ofițerii îi ascund într-un birou de teama mulțimii care voia să-i linșeze, soții Ceaușescu sunt preluați de armată.

La ora 18:00, duba în care se aflau intră în incinta Unității Militare 01417 Târgoviște. Comandantul unității, Andrei Kemenici, primește ordinul clar: sunt prizonieri. Zgomotul porții grele de fier care se închide în urma lor marchează sfârșitul erei comuniste în România.

Răsuflarea grea a istoriei

Fuga lui Ceaușescu din 22 decembrie nu a fost doar o mișcare tactică, ci o prăbușire morală totală. În acele șase ore, de la 12:09 la 18:00, s-a produs marea transformare: poporul a încetat să se mai teamă, iar tiranul a început să tremure.

Zborul cu elicopterul Dauphin rămâne simbolul suprem al izolării puterii: deasupra tuturor, dar fără nicio legătură cu pământul pe care îl stăpânea. Ce a urmat – procesul sumar și execuția din ziua de Crăciun – a fost doar epilogul unei prăbușiri care începuse în secunda în care patinele elicopterului s-au desprins de pe acoperișul CC-ului.

Elicopterul prezidential nr. 203 care a apartinut lui Nicolae Ceausescu. sursa: Agerpres