144 de incidente cu drone, raportate în Europa în mai puțin de doi ani. Reacția statelor NATO, testată de Rusia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Nu mai puțin de 144 de incidente cu drone au fost raportate în Europa în intervalul august 2024 – februarie 2026, iar un nou raport al International Institute for Strategic Studies (IISS) concluzionează că acestea fac parte, cel mai probabil, dintr-o campanie desfășurată de Rusia pentru a testa capacitatea de reacție a statelor membre NATO.

Analiza arată că aparițiile au afectat traficul aerian, au vizat obiective militare sensibile și au scos la iveală vulnerabilități ale apărării europene.

Raportul, publicat joi, examinează incidente produse în 12 state membre NATO și în Irlanda. Potrivit autorilor, numărul mare de zboruri suspecte și distribuția lor geografică indică existența unui model care depășește cu mult cazurile izolate sau activitățile recreative cu drone.

Incidentele au afectat aeroporturi și obiective militare

Conform documentului, cele 144 de incidente au fost înregistrate între august 2024 și februarie 2026, cele mai multe fiind raportate în a doua parte a anului 2025.

În mai multe cazuri, autoritățile au fost nevoite să suspende temporar operațiunile aeroportuare din motive de siguranță, iar activitățile unor baze militare au fost perturbate. Dronele au fost observate inclusiv în apropierea unor instalații strategice din Europa, printre care facilități implicate în sistemul de partajare nucleară al NATO.

Potrivit IISS, scopul acestor zboruri ar fi fost colectarea de informații, identificarea punctelor vulnerabile din infrastructura critică și evaluarea vitezei de reacție a autorităților europene.

„Flota fantomă” a Rusiei, în centrul suspiciunilor

Raportul apreciază că este „foarte probabil” ca Rusia să fi desfășurat această campanie cu ajutorul unor vehicule aeriene fără pilot. În același timp, experții consideră „probabil” ca dronele să fi fost lansate și recuperate de pe nave aparținând așa-numitei „flote fantome”.

Aceste nave sunt cunoscute pentru operarea prin structuri comerciale greu de urmărit și sunt asociate în principal cu transportul petrolului rusesc în afara regimului de sancțiuni impus de statele occidentale.

Printre exemplele prezentate se numără nava Arctica, care se afla în apropierea coastelor Danemarcei la începutul lunii ianuarie 2025. În aceeași perioadă, până la 20 de drone au fost observate deasupra portului Køge, înainte de a dispărea în largul mării.

Drone / sursa foto: captură video

Raportul amintește și cazul navei Boracay. La 22 septembrie 2025, în timp ce aceasta și alte nave suspecte navigau în apropierea Danemarcei, autoritățile au închis temporar Aeroportul Copenhaga după semnalarea unor drone în zonă. În zilele următoare au fost raportate noi apariții în apropierea unor obiective militare daneze.

Ulterior, forțele franceze au inspectat nava Boracay, iar președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat că nu poate exclude implicarea acesteia în incidentele investigate.

Experții avertizează asupra vulnerabilităților apărării europene

Autorii raportului subliniază că nu toate cele 144 de incidente pot fi atribuite cu certitudine Rusiei. Cu toate acestea, analiza concluzionează că amploarea fenomenului nu poate fi explicată doar prin identificări greșite, utilizarea recreativă a dronelor sau acțiuni izolate.

Potrivit IISS, dronele au operat „cu o impunitate considerabilă în spațiul aerian european”, ceea ce reprezintă „o serie de succese tactice pentru Kremlin și un eșec strategic al apărării aeriene aliate”.

Raportul avertizează că multe state europene nu sunt încă pregătite să răspundă eficient unor incursiuni realizate cu drone comerciale sau cu aparate relativ ieftine, folosite într-un mod care face dificilă atribuirea responsabilității și evită pragul necesar declanșării unui răspuns colectiv al NATO.

Lipsa unei atribuiri oficiale complică răspunsul alianței

IISS mai arată că niciun guvern european nu a acuzat public Rusia pentru vreunul dintre incidentele analizate. Potrivit experților, autoritățile au tratat fiecare caz separat, fără a le integra într-un posibil tipar operațional comun.

În concluzie, institutul apreciază că presupusa campanie a urmărit testarea timpilor de reacție ai NATO, identificarea vulnerabilităților infrastructurii critice și producerea unor efecte economice și psihologice prin perturbarea transportului aerian și a activităților militare din Europa.