În mintea baronetului-infractor şi a miilor de investitori, din administraţiile locale care-i divinizează sau doar îi iubesc, există convingerea că Justiţia, mai exact o anumită parte a DNA şi cele două complete de cinci judecători, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, îşi desfăşoara activitatea ca şi marionetele de la Teatrul "Ţăndărică".

Prinşi de activitatea de zi cu zi, de grelele moşteniri şi de inerentele probleme ale tranziţiei, ba câteodată şicanaţi şi de nişte probleme familiale, provocate de fostele lor secretare, care se vor europarlamentare, aceşti anacronici "copii ai durerii" au ajuns la concluzia că Ponta îi trădează, sau, în orice caz, i-ar putea trăda. Văzându-l zilnic la televizor, cam pe toate posturile, observând cum el se face de râs din două în două zile şi tot creşte sau se menţine în sondaje, ei au ajuns la concluzia că ar putea fi, sau deveni periculos. Puberul acela care le mânca din mână, care se emoţiona până la lacrimi la orice ceas-cadou, de ziua lui şi nu numai, tânărul din care toată lumea bună era convinsă că se poate face mult mai mult decât s-a reuşit cu Ion Iliescu (mulţi au susţinut că aşa ceva nu poate exista), Micul Titulescu, Dottore, Cârlanul, Parşivel …începe să sfideze gravitaţia, să se ridice, când vrea el, încet, încet de la pământ. Ba mai mult, râvneşte să devină directorul Teatrului "Ţăndărică". În aceste condiţii baronetul-infractor s-a hotărât să se înarmeze şi să se baricadeze pe plan local, în oraşele de reşedinţă sau în unele cetăţi istorice. Până recent, clanurile interlope aveau valoare şi în funcţie de numărul de luptători pe care-l deţineau. Acesta armate s-ar putea reconstrui în judeţe. Căci dacă, la Constanţa, Nicuşor Constantinescu ar fi fost înconjurat de o firmă de pază (formată din 50 de foşti luptători în Legiunea Străină) nu mai mişca nimeni. Acestea sunt doar nişte discuţii. Dacă ele se vor materializa, o să revenim cu amănunte.