Evenimentul istoric
Ziua Veteranilor de Război, instituită de Regele Carol I, anulată de comuniști. Cum erau recompensați soldații
Regele Carol I, sursa: wikipedia
Din cuprinsul articolului
Ziua Veteranilor de Război. În fiecare an, la data de 29 aprilie, România își omagiază eroii care au supraviețuit ororilor războiului. Această zi nu este aleasă la întâmplare, are rădăcini adânci în istoria monarhiei române.
Totul a început în anul 1902, atunci, Regele Carol I a dorit să recunoască oficial meritele celor care au luptat pentru libertatea țării. Se împlineau exact 25 de ani de la mobilizarea pentru Războiul de Independență. În aceea zi, Regele a semnat un decret istoric prin care participanții la campania din 1877-1878 primeau titlul de „veteran de război”.
Decretul lui Carol I: Ziua Veteranilor de Război
Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902 a schimbat statutul social al soldaților. Statul român nu oferea doar un titlu onorific, pentru că veteranii primeau și drepturi concrete. Printre acestea se numărau pensii viagere și loturi de pământ. Decretul definea clar cine putea purta această titulatură. Erau vizați ofițerii și soldații care au servit sub drapel în timpul luptelor contra Imperiului Otoman.
Carol I a înțeles un lucru esențial: o națiune care își uită salvatorii nu are viitor.
Măsura a venit ca un balsam pentru supraviețuitorii bătăliilor de la Plevna și Grivița. Mulți dintre acești oameni trăiau în condiții grele, iar recunoașterea regală le-a redat demnitatea în fața comunității.
Nicolae_Grigorescu_-_Atacul_de_la_Smardan_-_Muzeul_National_de_Arta_al_Romaniei
Pământ pentru veterani
Sub domnia regilor Carol I și Ferdinand I, România a consolidat un sistem de recompensare a veteranilor bazat pe împroprietărire și onoruri militare, transformând recunoștința statului într-un motor de reformă socială.
După Războiul de Independență, soldații numiți „însurăței” au primit loturi de câte 5 hectare pentru a-și întemeia gospodării, în timp ce decretul din 1902 a oficializat statutul de veteran, aducând pensii lunare și prestigiu prin medalii precum „Crucea Trecerii Dunării”.
Această politică a atins apogeul după Primul Război Mondial, când Ferdinand I a onorat promisiunea făcută trupelor în tranșeele de la Mărășești prin Marea Reformă Agrară din 1921. Peste 1,3 milioane de familii au beneficiat atunci de pământ expropriat de la marii moșieri, un regim special fiind rezervat eroilor decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul”, care au primit gratuit loturi extinse de până la 50 de hectare.
Tradiție întreruptă în perioada comunistă
Odată cu instaurarea regimului comunist, Ziua Veteranilor de Război a fost ștearsă brutal din calendarul public, fiind considerată un vestigiu periculos al „vechiului regim” burghezo-moșieresc. Motivul principal al acestei interdicții a fost legătura ombilicală a sărbătorii cu Regele Carol I și cu tradițiile militare ale Armatei Regale, ambele fiind incompatibile cu noua ideologie dictată de la Moscova.
Pentru noii lideri de la București, veteranul de rând, care luptase pe Frontul de Est împotriva Uniunii Sovietice, nu mai era un erou, ci un element „nesigur” sau chiar un inamic al poporului, a cărui memorie trebuia izolată sau rescrisă pentru a nu alimenta sentimentele naționaliste și monarhiste. Regimul comunist îi recunoștea doar pe cei care luptaseră în Diviziile „Tudor Vladimirescu” sau „Horia, Cloșca și Crișan” (formate în URSS din prizonieri trecuți de partea comuniștilor) sau pe cei care luptaseră exclusiv pe Frontul de Vest, după 23 august 1944.
9 Mai, ziua Victoriei
În locul onorării tradiționale de pe 29 aprilie, regimul a impus sărbătorirea exclusivă a datei de 9 mai, transformată într-un cult al victoriei sovietice asupra fascismului, unde soldatul român era prezentat doar ca un adjuvant subordonat Armatei Roșii.
Instituțiile de protecție a veteranilor, precum sistemul IOVR, au fost epurate de ofițerii de carieră și reorganizate pentru a servi prioritar celor care demonstrau loialitate față de Partid, în timp ce marea masă a foștilor luptători a fost lăsată în uitare. Această schimbare nu a fost doar una de dată calendaristică, ci o tentativă de decuplare a societății de valorile onoarei și proprietății. Mulți veterani fiind ulterior deposedați de pământurile primite ca recompensă prin procesul forțat de colectivizare.
Din fericire, după Revoluția din 1989, semnificația zilei de 29 aprilie a fost restabilită. În anul 2007, Guvernul României a oficializat această dată prin hotărâre de guvern.
Sursa foto: Kremlin
De la tranșeele din 1917 la teatrele de operațiuni moderne
Semnificația zilei s-a extins natural de-a lungul deceniilor. Astăzi, îi onorăm pe puținii supraviețuitori ai celui de-Al Doilea Război Mondial. Acești oameni sunt biblioteci vii de istorie. Ei au cunoscut foamea, frigul și teama de moarte pe fronturile din Est și din Vest. Sacrificiul lor a permis României să rămână pe harta lumii. Din păcate, numărul veteranilor din marea conflagrație scade în fiecare an. Grija față de ei este o datorie morală de ultimă oră.
Pe lângă veteranii de vârstă înaintată, România are acum o nouă generație de eroi. Sunt militarii care au luptat în misiuni internaționale recente. Aceștia au reprezentat tricolorul în Afganistan, Irak sau Balcani, sunt veteranii teatrelor de operațiuni moderne. Deși luptele s-au schimbat, riscurile au rămas la fel de mari.
Profesionalismul lor a transformat România într-un partener de încredere în NATO. Să le mulțumim că duc mai departe spiritul de sacrificiu al strămoșilor de la 1877.
Dacă ai date sau
informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
