Evenimentul Zilei > Actualitate > Ziua în care Iliescu s-a albit: „Cum? Există supravieţuitori?” | VIDEO
Ziua în care Iliescu s-a albit: „Cum? Există supravieţuitori?” | VIDEO

Ziua în care Iliescu s-a albit: „Cum? Există supravieţuitori?” | VIDEO

Răsturnarea lui Ceauşescu trebuia să se facă într-o baie de sânge pentru a escamota complotul de sorginte sovietică şi a legitima noii lideri drept "emanaţi ai revoluţiei". Aduşi de valul puterii populare. Televiziunea a fost trăgaciul pe care FSN a apăsat pentru a provoca masacrul de care avea nevoie.

Ultimul episod din interviul în serial cu realizatorul TV şi cercetătorul Cornel Mihalache.

TVR, arma letală: sângele a curs pe relee

EVZ: Cornel Mihalache, încheiam ieri cu eforturile pe care noua putere le-a făcut pentru a scălda schimbarea lui Ceauşescu într-o baie de sânge. De altfel, mulţi observatori au văzut în asasinarea soţilor Ceauşescu în ziua sfântă a Crăciunului de-a dreptul un gest satanist.
Cornel Mihalache: Aşa e. Ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, a declarat în aprilie 2010 la Bucureşti, în prezenţa fostului preşedinte Ion Iliescu, că soţii Ceauşescu nu trebuiau împuşcaţi "ca nişte animale", indiferent cât de grea era situaţia în România. Nu vreau acum şi nici nu putem da aici toate secvenţele criminale din acele zile. Dar le putem aminti pe cele mai groaznice. Comandanţi ai Armatei, cu ajutorul televiziunii complice, condusă de noua putere complice, au indus în mentalul colectiv sintagma "securişti-terorişti", "antiterorişti-terorişti". Au pus faţă în faţă, să se lupte armata cu armata, armata cu securitatea, armata cu civilii.

Televiziunea română, unde tu lucrezi astăzi, a fost principala unealtă de instigare şi manipulare. Ştiu că ai în arhivă o sumedenie de exemple de manipulări grosonale ale TVR, care au dus la moartea a o mie de români după 22 decembrie.
Televiziunea română nu mai transmitea evenimente, ci transmitea mesaje pentru a determina producerea de evenimente. Ce s-a spus pe post în 22-23 decembrie, din studioul 4 al televiziunii? I-auzi:

"Gărzile muncitoreşti care au armament în dotare, sunt rugate să vină în sprijinul armatei de la televiziune, ceilalţi care nu au, să-şi procure, şi să vină aici în ajutor…"

"La Palatul Telefoanelor, la etajul 3, mai sunt încă securişti…"

Ion Iliescu: "Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti…"

Teodor Brateş: "Radioul e atacat de trupe de securitate, în jurul străzii Galaţi sunt case conspirative unde se află securişti, pe strada Batiştei colţ cu Alexandru Sahia este o unitate de securitate…"

Victor Ionescu:
"La Casa Republicii se află un grup de securişti alimentaţi cu muniţii de maşini cu tricolor, şi care trag în oameni…"

Teodor Brateş:
"Anumite grupuri de securişti demenţi nu se predau…"

Emil Cico Dumitrescu:
"Revin …comandanţii unităţilor din Târgovişte, Râmnicu-Sărat, Buzău, Focşani, Brăila, Galaţi, în cel mai scurt timp, îndreptaţi unităţile dumneavoastră, în deplină ordine şi putere de luptă, către capitala patriei noastre, pentru a apăra Ministerul Apărării Naţionale, Academia Militară, Radioul şi celelalte sedii ale unităţilor din Bucureşti, care sunt atacate de către trupele Ministerului de Interne…"

Teodor Brateş:
"Coloane blindate se îndreaptă spre…, detaşamente de terorişti, antiterorişti, de fapt, terorişti, ce antiterorişti, USLA, aceste detaşamente criminale se îndreaptă spre clădirea Radioteleviziunii. Securiştii acuma să-şi răscumpere vina în faţa poporului şi să apere această instituţie care este acum cu adevărat a poporului…"

Armata a tras în toţi. Chiar şi asupra Armatei

Există o înregistrare a convorbirilor radio de la USLA (Unitatea Specială de Luptă Antitero), din 23 decembrie seara, prin care o avangardă a USLA transmite prin radio la bază ceea ce vede la poarta Ministerului apărării din Drumul Taberei:

"- Permiteţi să raportez.
– Da.
– La MAPN a apărut o coloană de şapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari şi două ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului şi s-au oprit acum.
– Cum, mă?!
– …asupra Ministerului.
– Cum? AU TRAS?
– Au tras asupra MAPN-ului
– Nu se poate !
– Asta e.
– Deci, cum? S-au oprit?
– Da."

Armata trăgea asupra Ministerului Apărării. Armata a tras asupra cercetaşilor de la Buzău, chemaţi în ajutorul armatei. Au murit la poarta ministerului patru dintre ei.

Copii de 18 ani trimişi la moarte cu sânge rece

Aminteşte-ne despre masacrul de la Otopeni, unul dintre cele mai sinistre evenimente din decembrie 1989!

Aceşti comandanţi aveau nevoie de morţi de la Securitate ca să-i poată transforma în terorişti. Au încercat cu compania de la transmisionişti de la Câmpina, trimisă la aeroportul Otopeni, apoi cu cei de la USLA.

Toată noaptea între 22 şi 23 decembrie, Armata va cere Securităţii să vină cu trupe în apărarea unui aeroport – Otopeni – plin de unităţi militare care se călcau în picioare unele pe altele.

Spre ora 3 dimineaţa, sunt treziţi cei de la Câmpina, unitatea de transmisiuni din cadrul trupelor de Securitate, sunt înarmaţi şi trimişi spre Otopeni. Cele trei camioane trec prin trei baraje, care le recunosc legalitatea, apoi ajung la colţul cu intrarea spre Otopeni, DN9.

Camioanele o iau la dreapta, spre aeroport, pentru că aşa li s-a ordonat. Spre iadul unor guri de foc din toate părţile. Gărzile patriotice de pe Departamentul Aviaţiei civile, bete de la sticlele de whisky din shop-ul spart din aeroport, trag ca la nuntă.

După câtva timp, când s-a mai făcut lumină, un autobuz al aeroportului, cu civili care mergeau la serviciu intră pe DN9 şi este şi el mitraliat din toate părţile.
În urma războiului de la Otopeni, 54 de militari, majoritatea tineri de 18-19 ani, militari în termen, sunt ucişi cu premeditare, cadavrele sunt lăsate să zacă până a doua zi, iar supravieţuitorii sunt consideraţi terorişti.

"Bordura aceea simţeam eu că mă apără"

Supravieţuitorul Cristian Huza povesteşte cum a fost:

"… Camioanele s-au oprit. Se auzeau împuşcături sporadice. Iar unul din colegii mei mi-a spus: M-a împuşcat. Mie unul nu m-a venit să cred. Cum adică te-a împuşcat? Cine te-a împuşcat ? În acel moment mi-a venit un glonţ în cască. De undeva din spate se trăgea. Nu ştiam că am ajuns la Otopeni. Nu ştiam unde suntem. Instinctiv, m-am întors în direcţia din care se trăgea. Şi m-am ghemuit cât mai mult posibil. Instinctul de conservare, pentru că, nu ştiu, nu doresc nimănui să trăiască momentele prin care am trecut eu, în acel moment nu mai erai om, nu mai aveai raţiune, erai un animal, un animal care încearcă să se salveze, şi, nu ştiu, eu am avut noroc. Poate aşa a vrut Dumnezeu, poate soarta. Toate gloanţele care m-au atins, sau majoritatea, m-au lovit în cască. Unul m-a atins în mână. A fost singurul care m-a atins efectiv. Destul de grav ce-i drept… Am sărit din camion, m-am trântit pe burtă, şi am găsit o bordură mică, de 10 centimetri, dar bordura aceea simţeam eu că totuşi mă apără. Vă daţi seama că era o simplă bordură. Am trecut pe lângă colegi care erau împuşcaţi din toată părţile. Nu ştiam efectiv de unde se trage. După focul… nu ştiu cât a durat prima rafală, 5 – 10 minute… Între timp noi strigam, mare parte din noi îşi lăsase armele şi au încercat să se salveze. Strigam că nu suntem înarmaţi, strigam să se oprească focul, probabil cineva a înţeles lucrul acesta, sau li s-a terminat muniţia, au schimbat încărcătoarele, nu ştiu. Cert este că s-a oprit totuşi. Ni s-a spus să ne ridicăm cu mâinile la ceafă, să aruncăm tot ce avem la noi, şi în primul rând casca, nu ştiu, eu am ţinut mult la casca aia, parcă nu îmi venea să o dau aşa uşor, pentru că ştiam că acea cască m-a salvat. În sfârşit. Am aruncat tot ce aveam la noi. În momentul acela, fără somaţie, fără nimic, s-a tras din nou asupra noastră. Practic, parcă se făcea un experiment. Hai să vedem din câte rafale îi omorâm…"

În 1993, Ion Iliescu conduce pe cineva la Otopeni. Când se întoarce, vede lume adunată la crucea-monument din mijlocul spaţiului verde din faţa aeroportului şi se dă jos din maşină. O echipă a BBC filma declaraţii ale părinţilor victimelor.

Preşedintele României, excedat de detaliile prezentate, întreabă: De unde ştiţi atâtea lucruri? Răspunsul îl albeşte, la propriu: Cum de unde, de la supravieţuitori! Iar preşedintele tuturor românilor întreabă: Cum, există supravieţuitori?

Răniţii au fost puşi pe mese de beton şi lăsaţi să moară

Supravieţuitor Cristian Huza:

"… să treci pe lângă colegi, în trei luni îţi faci nişte cunoştinţe, şi prieteni de armată, doar cu ei mănânci, cu ei stai acolo. Dar să treci pe lângă colegi de-ai tăi, să spună: "ia-mă şi pe mine !" sau "nu mai pot !" sau "eu mor !"… Mintea mă duce acum cumva la un film. Efectiv lucrurile astea s-au întâmplat în realitate. Şi cei care au putut să sară din camioane, unii dintre ei chiar au scăpat. Alţii au murit acolo. Şi au murit nu din cauza rănilor pe care le-au primit, pentru că s-ar putea ca unele răni să fi fost nu superficiale, dar tratabile. Să laşi pe cineva să moară ca un câine ? E clar, e o crimă. Dar nu ştiu dacă există un cuvânt deasupra crimei…"

Supravieţuitorii acestui măcel, răniţi, care au fost duşi la spitalul de la Baloteşti, au fost puşi pe mesele din beton şi acolo au murit fără nici un fel de intervenţie. Au fost chiar păziţi 2 – 3 zile, catalogaţi drept terorişti. O parte dintre morţi au fost suiţi într-un camion care a stat într-un hangar din aeroport, erau consideraţi terorişti. Probabil că aşteptau momentul în care să-i împrăştie prin oraş ca terorişti-securişti morţi.

Dar ei au fost recunoscuţi totuşi ca eroi-martiri. Cum s-a petrecut metamorfoza?

Tocmai pentru că au existat supravieţuitori, planul a trebuit schimbat. În 25 decembrie acest camion este filmat, iar un civil spune: "sunt 25 de eroi soldaţi, au fost ucişi de terorişti care s-au retras în păduri." Nemurind toţi, nemaiputând fi consideraţi mult timp terorişti, planul se schimbă. Ei sunt eroi ucişi de sirieni şi libanezi paraşutaţi din elicoptere…

Şoferul de taxi Constantin Tiucu, conform declaraţiei sale date la procuratură, a intrat pe drumul spre aeroport, la 25 de metri în spatele ultimului camion, înainte de a se trage. Şoferul aude primul foc, stă două minute, şi se retrage, scăpând nevătămat din acel infern, dar vede că se trage de pe Departamentul Aviaţiei civile cât şi dinspre aeroport, şi dintr-un transportor blindat. După eveniment duce un transport de răniţi la Urgenţă, trei transporturi de răniţi la Baloteşti, două cu morţi la morgă, iar a doua zi, în 24 decembrie revine şi ia ultimii doi morţi.

Declaraţia sa făcută unei televiziuni străine este o dovadă a diversiunii cu teroriştii străini. Sau aşa i s-a spus să transmită, sau chiar acest şofer de taxi face parte din structura diversionistă.

Constantin Tiucu (la o cameră de filmat Antenne 2): "Sunt şofer pe taxi-furgoneta pe care aţi văzut-o mai înainte în imagine, şi de trei zile, de trei zile continuu sunt la dispoziţia poporului. Am cărat de la Aeroportul Otopeni, de ieri dimineaţă de la ora 4, victimele teroriştilor, victimele fostului regim care ne-a adus în situaţia de faţă şi care nu ne-a lăsat să trăim ca nişte oameni liberi, să ne facem datoria. După cum vedeţi, astea sunt ultimele victime, care ne-a indignat şi care, acum Aeroportul Otopeni în fine, s-a făcut linişte şi teroriştii care au rămas au fost aruncaţi în pădurile din depărtare şi, după câte se pare, nu mai au muniţie, li s-a terminat muniţia. Deci, vor fi prinşi, sunt libanezi, sunt sirieni care au fost paraşutaţi."

Trosca, Eroul Martir Terorist

Când am spus că masacrul de la Otopeni e unul dintre cele mai sinistre, uitasem de asasinarea echipei lui Trosca. Care este adevărul despre acei morţi lăsaţi să zacă în stradă şi filmaţi cu insistenţă de TVR?
În seara de 23 decembrie, generalul Nicolae Militaru, ministrul apărării şi şeful acestui Consiliu Militar Superior care ţinea loc de guvern, cheamă în sprijinul MAPN unitatea USLA care să participe la anihilarea teroriştilor. Echipajul USLA din cele două ABI-uri (Autovehicule Blindate pentru Intervenţii) este nimicit. Colonelul Trosca, şeful de stat major se zbate pe asfalt între viaţă şi moarte. Cineva nevăzut sare gardul ministerului şi îl împuşcă în frunte, de foarte aproape. Şapte morţi de la USLA.

Cineva a scris cu cretă, în noaptea aceea, pe ABI-uri, "terorişti" ! Cine avea curajul să iasă în acea noapte, şi să aibă şi cretă la el, decât nişte militari ai armatei române eliberatoare! Cadavrele au fost lăsate să zacă încă trei zile, la câteva sute de metri de biroul ministrului Militaru, material didactic pentru psihoza pe care trebuiau s-o trăiască locuitorii capitalei.

Despre Gheorghe Trosca şi această tragedie sper să vedeţi marţi, de la ora 22.00, pe TVR 1, un documentar care se cheamă Terorist Erou Martir.
În dimineaţa de 24 decembrie, USLA şi Direcţia a V-a a Securităţii au fost chemate prin ordinul lui Nicolae Militaru, ministrul Apărării şi şeful acestui Consiliu Militar Superior, la o revistă de front în spatele stadionul Ghencea, unde-i aşteptau cuiburi de mitralieră să facă din ei teroriştii Revoluţiei, de care aveau atâta nevoie!

"Vom judeca iarăşi excepţional şi vom împuşca exemplar!"

Vă dau un singur document. Dacă citim cu atenţie tabelul din raportul Regimentului 20 tancuri cu situaţia consumului de muniţii în perioada 22-29 decembrie putem înţelege grozăvia acelei diversiuni militare: 746.876 cartuşe s-au tras în Bucureşti, în acele zile. Doar de către acest regiment. Înmulţiţi cu celelalte trupe ale armatei din ţară. Peste 15 milioane de cartuşe? Tras de aproape, un cartuş trece prin 7 oameni.

Click pentru a mări imaginea

În colecţia Biblioteca Statului Major General am găsit o carte: "Decizia militară – raţionalitate şi legitimitate" de general de divizie Ion Gâdiuţă şi colonel Dumitru Sava. Cartea se încheie aşa:

"…(Noi, armata), ne vom face mereu datoria. Şi dacă în situaţii imposibile vom încerca să supravieţuim, este numai pentru a-i mai fi încă o dată de folos patriei. Ca de fiecare dată, pentru că moartea ne este sarcină de serviciu, vom cădea din nou eroic. Şi în numele puterii suverane şi voinţei legitime a poporului, cei care vom mai rămâne vom judeca iarăşi excepţional şi vom împuşca exemplar! Căci acesta este destinul nostru. Trepăduşii politici, oricât s-ar agita, nu ne pot nici murdări, nici judeca."

Noroc că Armata nu mai e aceeaşi ca în 1989 sau în 1999! Îţi mulţumesc Cornel Mihalache!



Citiţi şi:

  • Iaşi şi Timişoara: "Revoluţia" a început acolo unde Iliescu a fost secretar de partid
  • De ce nu au fluierat generalii în faţa lui Ion Iliescu?
  • Cum a luat-o Iliescu ostatică pe Doina Cornea
  • Armata l-a dat jos pe Ceauşescu folosind o maşină cu infrasunete | VIDEO
  • Mărturia care aruncă revoluţia în aer. Petre Roman: "Teroriştii au fost o diversiune!"
Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: