Sfântul Marcu, născut în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), era episcop al cetăţii Aretusa, în Sicilia, aproape de Siracuza. În acel timp, prin Edictul de la Milan din 313, se acordase totală libertate de credinţă creştinilor. În timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), s-a încercat revenirea la politeism, prin interzicerea creştinismului.

A urmat o altă perioadă de persecuţii împotriva creştinilor. Între cei care au suferit atunci a fost şi Sfântul Marcu, care a fost torturat cu cruzime pentru faptul că nu a renunţat la creştinism. Mai mult, răbdare şi blândeţe sa i-a înduplecat pe unii dintre călăii săi să creadă în Hristos. După moartea împăratului apostat, Sfântul Marcu a revenit în scaun episcopal dar, la scurta vreme a trecut la cele veşnice.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Chiril diaconul, care a fost, de asemenea, torturat în vremea lui Iulian Apostatul, fiind învinuit ca în timpul împăratului Constantin cel Mare a distrus statuile idolilor din cetatea Iliopolis.

A fost, în cele din urma, ucis pentru a se oferi un exemplu pentru alţi creştini care se împotriveau ordinelor imperiale. În aceeaşi perioadă, în actuala Fâşie Gaza din Palestina au fost ucişi mulţi creştini, mai întâi preoţii, apoi femeile şi fecioarele care ajutau în cadrul comunităţilor creştine iar apoi alţi mărturisitori ai lui Hristos.