Daca 2007 a fost, prin osardia presei, prin smecheria politicienilor si prin isteria multimilor, anul Mailat pentru emigratia romaneasca, nu ne ramane decat sa nadajduim ca 2008 nu va fi anul „cel mai lat” din acest punct de vedere.

Chiar daca voia sa-si conserve cetatenii cu forta in interiorul granitelor nationale, regimul comunist a inteles ca e mai bine sa scape de cateva zeci (poate, cateva sute) de cetateni incomozi, dandu-le drumul sau, uneori, obligandu-i sa plece in Vest, ca apoi sa cheltuie energie si sume considerabile pentru a-i compromite ori chiar pentru a-i lichida pe unii dintre ei.

Dupa Revolutie, autoritatile cu iz neocomunist si-au facut socoteala ca nu strica sa sature Occidentul ahtiat de drepturile omului cu pegra, cu scursorile societatii romanesti, incurajate sa-si ia valea, facandu-si unii altora cu ochiul, in virtutea unui fals exercitiu democratic. Curand, noua stapanire a calculat ca ar fi nimerit sa se debaraseze si de o parte dintre cei ce-si puneau sperante intr-o reala reformare a randuielilor autohtone, oameni cu competente multiple, cu instincte morale si civice agasante, astfel ca au fost inventate mineriadele, razboiul interetnic de la Targu-Mures, „Iliescu-apare, Soarele rasare”, punerea la zid a partidelor istorice etc.

Atunci cand te prefaci ca respecti reglementarile internationale privind emigratia, poti sa te lepezi relativ lesne si de responsabilitatile ce-ti revin fata de cei ce continua sa fie cetateni ai acestei tari, subterfugiu la care diriguitorii nostri politici, pusi, in majoritate, pe propria capatuiala si nesimtitori la zvarcolirile puhoiului anonim, au recurs fara mustrare de cuget. Cazul Mailat a incoronat o politica a debandadei, a raptului, a ticalosiei cultivate si nepedepsite.

Un sarman salbaticit caruia i s-au pus in carca toate pacatele natiei. Cei ce-l ancheteaza cauta sa-i obtina marturisirea ca a participat la jaf si la crima. Cine-verite-ul e, de fapt, un serial nesfarsit – un italian isi impusca amanta romanca de Anul Nou, doua conationale sunt asasinate bestial intr-un hotel din Roma. O alta perspectiva (nuantata, desteapta, sensibila) despre romanii aflati peste fruntarii ne-o ofera Florin Oncescu (inginer de avioane, scriitor, gazetar) in cartea  „Ilustrate din America” (Limes, Cluj-Napoca, 2007).

Din pacate pentru solutia integrarii sale in spatiul euro-atlantic, romanul simtitor ramane „cu Romania-n cap”. Acesta va depista cu usurinta „miturile emigrarii”:

1. Reusita materiala si cea profesionala sunt relative, caci, aflat in Canada, „desi esti mai bogat decat erai acasa, e foarte posibil sa te simti mai sarac”, iar emigrantul roman standard „are frigiderul mai plin decat l-a avut acasa, dar se situeaza, pe scara sociala din noua lui tara, pe o treapta mai modesta”;

2. Ideea ca faci ce-ti place in patria de-abia dobandita e tot o iluzie, deoarece determinismele socio-economice se dovedesc drastice;

3. Comunismul ti-a interzis sa vezi, sa calatoresti, acum crezi ca „vei vedea lumea”. Adesea, cei din tarisoara circula mai mult decat exilatul din Montreal, un tip care-si „rezolva” trauma adaptarii penduland de multe ori intre rusine si aroganta;

4. Sansa intoarcerii ii bantuie pe cei mai multi, numai ca unora le e jena s-o faca, iar altora le e groaza.  Ce te poate astepta, la rand sau deodata, in dulcea Romanie, autorul iti infatiseaza cu gratie: taximetristii care te fura cu aparate omologate; colegul informator al Securitatii, reactivat prin miracol; Biblioteca Academiei in decrepitudine, cu copiatoare stricate si cu colectii date la legat pe-o vesnicie; claxonatul coleric si cocoseala retardat-puerila de pe sosele; proliferarea hotiei;  atractia pentru formele fara fond s.a.m.d. 

Sigur, peste toate relele ramane nostalgia, acel inevitabil nod in gat care te face sa sentimentalizezi atunci cand pe Noul Continent apare folkistul cu late albe avand in repertoriu bucati ce-ti amintesc de tinerete, de-o alta lume, un tip inalt si slab care precis ca nu merge la „gym“, adica la sala unde orice ins din universul de-abia castigat face sport de intretinere.