N-am timp să mă așez la templul vostru paradoxal, în fond, aveți dreptate atâta timp cât cel căzut e-al nostru nu merită să vă uitați în spate.

Ce să mai spui când gura ți-e legată

m-aș revolta, m-aș duce, m-aș întoarce

toți fug, se-ascund, e-o brealsă prea ciumată

din ochi uscați nici lacrimi nu-i poți stoarce.

 

Eu însămi mă revolt cu gura mică

Scot vorbe cât să le agăț în ștreang

Mă uit în jur și simt atâta frică

La toți ne vine rândul, după rang.

 

Acesta a fost marele exemplu

Sfârșitul hâd și rece ei îl văd

De astăzi tot ce vine de la templu

Va fi un mare, anunțat prăpăd.

 

Se minte cum nu s-a mințit vreodată

Măști false, false judecăți

Nu vom mai ști de-acuma niciodată

Balanța când se rupse în bucăți.

 

Află, călăule, c-aici ne doare

Și dacă ai de completat pedepse

Condamnă-ne câte puțin pe fiecare

Promit să mă abțin de la prolepse.