Fetele, obișnuite cu acest gen de abordare, păreau total detașate de mizeria cuvintelor înșiruite din gurile spurcate ale justițiabililor băloși.

-Nu sunteți decât niște bucăți de carne cu găuri și păr! A bombănit cu năduf un avocat bătrân.

-Tataie, avem carne proaspătă, nu mucegăită ca a ta! I-a răspuns una dintre fete.

Avocatul a privit-o cu un palid regret și a dat să-i răspundă. Dar se simțea prea nobil ca să-și mai irosească prețioasele vorbe pe niște curve, așa că s-a așezat în bancă, răsfoind un rebus. Poate vă întrebați ce este cu acest tablou pe care vi l-am pus în față fără nicio introducere. Păi ce sa fie ? un alt dosar încărcat de monstruozități, decadență umană în formă pură, trafic de carne vie, prostituție și proxenetism. Fetele acelea colorate și vesele de care vă spuneam, fuseseră victimele poftelor bolnave și putrede ale unor bărbați care, în lipsa banilor, ar fi murit virgini. Cinci erau inculpații acuzați că ar fi profitat de lipsa de experiență, de naivitatea ori de sărăcia unor fete minore, pe care le-au folosit după bunul plac și le-au împărțit după cum le-a dictat nebunia. Într-o solidaritate de înțeles, se așezaseră unul lângă celălalt, în spatele avocaților.

Un soi de aroganță abia ținută în frâu, îi acoperea cu o crustă respingătoare de superioritate izvorâtă din potența financiară care o compensa cu mult pe cea fizică. Niște proști încrezuți cu pretenții de oameni culți, familiști convinși cu neveste îngropate în aur, bărbați fatali cu portofele irezistibile și oameni de afaceri pentru că așa le scria pe cartea de vizită. Veniseră la proces cu cravate spânzurate de grumazurile groase și transpirate, înecați în parfumuri scumpe, bărbieriți și frezați, dar, mai presus de toate, însoțiți de neveste. Le știți, genul acela de femei răbdătoare și lipsite de orice demnitate, care, de dragul confortului și al statutului social de neveste, acceptă destrăbălarea bărbaților, ba chiar o încurajează.

-Decât să mă părăsească, mai bine îl las să-și facă damblaua.

-Sunt și ei bărbați, au nevoi.

Parcă nu tot la mine se întoarce ! Aceste doamne, înfipte în hainele lor de neveste înșelate, făceau parte din strategia de apărare a avocaților, care voiau să arate lumii că inculpații nu erau nici pe departe monștri creionați de procurori. Completul de judecată intră în sală, iar lumea se ridică. Se aranjează ținute, se dreg glasuri, ședința începe. Grefiera face apelul în prima cauză, strigându-i pe nume pe cei cinci inculpați, dar și pe fetele vesele din spatele sălii, care aveau calitatea de părți vătămate. Inculpații doresc să se adreseze instanței, așa că primul dintre ei este invitat la microfon.

-Costel Apostol.

De pupitru se apropie un bărbat cu trup butucănos, nu mai înalt decât o mătură cu coadă, cu capul chel ascuns în spatele unor ochelari supradimensionați cu rame negre. Două buze negricioase, într-o armonie regretabilă cu ochii mari, ieșiți din orbite care se holbau la judecători, te îndemnau la milă față de acest individ, indubitabil discriminat genetic. Dacă n-ai fi știut ce acuzații îi apăsau pe umerii lați ca niște lopeți tocite, eticheta de specialist în lipsă de sex i s-ar fi lipit cel mai bine de fruntea ce începea să-i asude. Era atât de scund încât, mâinile lui întinse spre microfon păreau a spune o rugăciune cerului. -Să-l ajute cineva! A intervenit președintele de complet.

-Mă descurc, mă descurc! Ripostează piticiul, ridicându-se pe vârful pantofilor săi cu toc.

Părea să nu aibă habar despre acuzațiile procurorilor. Era un familist convins, care își iubea nevasta și, o dată pe an, merge la călugării de pe Muntele Athos. Nevastă-sa suspina într-una, trăgându-și mucii ca un copil râzgâiat. |Cum să n-o iubești ?

-Le cunoașteți pe părțile vătămate? L-a întrebat președintele.

-Le-am cunoscut la parchet. Totul a fost o înscenare pusă la cale de adversarii mei. Eu sunt om de afaceri, am mulți dușmani.

Avocatul părților vătămate s-a apropiat de inculpat :

-Există o convorbire telefonică între dumneavoastră și o domnișoară căreia îi spuneți Roxana. Este vorba despre partea vătămată Roxana Stamate. Ați sunat-o și i-ați cerut să aducă alte trei prietene ca să vă descărcați de gestiune. Vă amintiți această convorbire ?

-Poate credeam că vorbesc cu contabila.

Lumea a izbucnit în râs.

-De unde aveați numărul de telefon al părții vătămate?

-Nu îl aveam, cred că s-a format din greșeală. V-am spus – aveam nevoie de contabila mea de la firmă.

-Împreună cu alte trei fete ? l-a întrebat ironic avocatul.

-Am o firmă mare, e nevoie de multe mâini.

-Suntem convinși de asta.

Din nou se râdea în sală, iar fetele vesele șușoteau :

-Era ziua de naștere a lui fiică-ta și mi-ai spus că te-au excitat animatoarele îmbrăcate în zâne. De asta m-ai chemat, nu ca să-ți fac contabilitatea!

-Vă rog să păstrați liniștea, domnișoară, i-a atras atenția judecătorul.

-Nu este adevărat, domnule președinte! A strigat inculpatul. Ești o mincinoasă. Nu știu cine ești .

Fata a sărit de parcă i-ar fi intrat spini în fund :

-Ai un singur testicul și o tăietură mare pe burtă. De fapt, e singurul lucru mare pe care mi l-ai arătat. Să spună nevastă-ta că mint, să vedem dacă îi dă mâna!

-Domnișoară, vă evacuez din sală dacă mai vorbiți neîntrebată!

Celelalte fete o aprobau zgomotos :

-E adevărat, nu minte! Are doar unul!

Inculpatul se făcuse vânăt la față și cu mâna la inimă a cerut o pauză.

Ședința scăpase de sub control. Președintele a decis să o amendeze pe fata care tot vorbea neîntrebată. Inculpatul dădea semne de epuizare, avea nevoie de ajutor :

-Asta are nevoie de ajutor și să se pișe! S-a trezit vorbind o altă fată.

Un al doilea inculpat a fost invitat să declare. Coleg de orgii cu predecesorul său, se simțea dator să aducă lămuriri. S-a apropiat de microfon senin și împăcat ca un Budha gras.

-Domnule președinte, tot ce ați auzit astăzi sunt minciuni. S-a încercat discreditarea noastră pentru a fi compromiși pe plan local. Eu voiam să candidez la primărie, dar după scandal am renunțat. Cum credeți că la statutul meu aș fi apelat vreodată la niște prostituate de cincizeci de lei bucata?

Și s-a oprit, privind spre fete cu un dispreț amestecat cu scârbă.

-Ce vreți să să spuneți? L-a întrerupt judecătorul. Știți că cea mai tânără dintre părțile vătămate avea 16 ani la data presupuselor fapte?

-Uitați-vă la ele, domnule președinte, sunt uzate de zici că au o sută de copii acasă.

Uneori, libertinajul cuvintelor este mai periculos decât cel al faptelor, iar inculpatul părea hotărât să-și distrugă orice șansă de apărare. Avocatul lui gesticula nervos, încercând să-i stăvilească destăinuirile.

-Eu sunt om de afaceri, când vreau femei nu mă uit la bani! A continuat.

-Parcă erați familist convins.

-Păi sunt, domnule președinte, sunt. Vorbeam doar ipotetic.

-Băi familistule, spune-i cum ne jucam de-a Scufița roșie, iar tu erai lupul! I-a strigat una dintre fete.

-Sau de-a Ion Creangă, s-a trezit o alta vorbind.

-Taci, proasto, că Ion Creangă nu e poveste., a admonestat-o cea care vorbise prima.

-Suspendăm ședința de judecată treizeci de minute! A hotărât președintele de complet, exasperat de lipsa de supunere a fetelor.

Sala de judecată a fost evacuată . inculpații, grupați într-o margine ferită, erau mustrați de avocați.

Nevestele lor, unite în rușinea pe care o purtau, încercau să pună la cale un plan.

-Tâmpiții ăștia ajung la pușcărie dacă mai continuă așa.

-Trebuie să le închidem gura curvelor.

-Cu ce ?

-Cu bani, cum cu ce? Dacă făceam asta de la început nu ajungeam aici.

Cea mai curajoasă dintre ele a fost trimisă la negociere. Încuiate în toaletă, fetele vesele, însoțite de avocatul lor, și-au negociat prețul.

Ședința de judecată s-a reluat în bună ordine, iar inculpatul numărul doi a fost invitat să își continue declarația.

Răpus de stres, omul s-a declarat incapabil să mai vorbească, invocându-și dreptul la tăcere.

Aceeași greutate i-a răpus și pe ceilalți inculpați, deveniți, dintr-o dată, muți, stresați și bolnavi.

În schimb fetele vesele și-au schimbat declarațiile în văzul tuturor, lăsând parchetul dezgolit de probatoriul esențial.

-Sesizare pentru mărturie mincinoasă! Striga procurorul de ședință. Au fost cumpărate în pauză, domnule președinte.

-Aveți grijă la cuvinte, domnule procuror, l-a avertizat judecătorul.

Dar fetelor nici că le păsa mai puțin de mărturii mincinoase sau alte asemenea cuvinte.

Erau doar niște copile sărace, cărora nevestele onorabile le oferiseră prețul exact al tăcerii.