Au trecut 11 ani de când îndrăgitul poet Adrian Păunescu s-a stins din viață, însă în toată această perioadă a fost un mare semn de întrebare. Sătul ca imaginea tatălui său să fie pătată, Andrei Păunescu a decis să vină cu dovezi care să demonstreze faptul că regretatul scriitor a fost lucid până în ultima clipă a vieții și dedicat carierei sale.

Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai apreciați poeți români, operele sale fiind recitate cu drag chiar și astăzi. Au trecut 11 ani de când scriitorul a trecut în neființă, însă asupra numelui său a fost pusă o pată. Înainte să își de-a ultima suflare, Adrian Păunescu a compus o poezie care descrie cu exactitatea stările prin care el trecea în momentele respective. Acele clipe au fost înregistrate și păstrate până acum în arhiva familiei.  În aceste imagini, scriitorul recită ultima sa creație literară, care a stârnit extrem de multe controverse.

Deranjat de modul în care este pătată imaginea tatălui său, Andrei Păunescu a decis să facă publice aceste imagini, oprind în acest mod toate zvonurile legate de ultimele clipe din viața tatălui său. Potrivit celor de la Antena3, filmarea făcută la Spitalul de Urgență Floreasca a fost scoasă din arhiva familiei și dată publicității de Andrei Păunescu, sătul de falsurile care circulă pe tema ultimei poezii a poetului.

Această poezie este adesea recitată de fiul poetului ori de câte ori are ocazia să facă acest lucru, iar gurile rele au susținut în repetate rânduri că versurile nu ar fi fost scrise de marele Adrian Păunescu. În toți acești 11 ani, Andrei Păunescu a preferat să stea departe de acest subiect controversat, însă acum a făcut totul public. În imaginile de colecție, poetul este întins pe patul de spital și citește ultima sa creație, în care explică sentimentele pe care le are înainte de moarte. Poetul era de ceva vreme internat cu mai multe problem medicale, printre care renale, cardiace și hepatice.

Ultima poezie a lui Adrian Păunescu, recitată chiar de poet pe patul de spital

"De la un cardiac, cordial"

"De-aicea, de pe patul de spital

Pe care mă găsesc de vreme lungă,

Consider că e-un gest profund moral

Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

 

Mă monitorizează paznici minimi

Din maxima profesorului grijă,

În jurul obositei mele inimi

Să nu mă mai atingă nicio schijă.

 

Aud o ambulanţă revenind

Cu cine ştie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind

Cu care se tratează cicatricea.

 

Purtaţi-va de grijă, fraţii mei

Păziţi-vă şi inima, şi gândul,

De nu doriţi să vina anii grei

Spitalul de Urgenţă implorându-l.

 

Eu vă salut de-a dreptul cordial

De-a dreptul cardiac, precum se ştie,

Recunoscând că patul de spital

Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

 

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani

Eu însumi sunt mai omenos în toate,

Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani

Şi ţării mele minimă dreptate!".