Ion Țiriac este atacat virulent de Jean Maurer, fiul fostului prim-ministru din perioada 1961-1974 Ion Maurer. Miliardarul este acuzat că i-ar fi păcălit pe fostul demnitar și pe soția acestuia să îi vândă la un preț foarte mic o colecție de arme și una de tablouri pe care cuplul Maurer le strânseseră de-a lungul vieții.
Pe pagina sa personală de Facebook, Jean Maurer a postat o poveste mai amplă despre viața sa, dar un episod interesant îl are în centru pe Ion Țiriac. Maurer susține că actualul președinte al FRT este un „măgar” pentru că i-a „prostit” pe părinții săi și îi transmite inclusiv bleste pentru că „a vândut iluzii unor oameni care l-au primit în casă și l-au ajutat”.
Mai jos, aveți întregul episod „Țiriac” povestit de Jean Maurer:
„Părinții mei nu au făcut avere niciodată pentru ca taică-meu era fanatic în a nu deține vreo proprietate privată și în plus, prin poziția lui, ar fi contrazis ideologia acelor vremuri dacă ar fi făcut altfel. Cele câteva puști pe care le-a achiziționat în timpul vieții sau tablouri cumpărate de maică-mea din consignații, care valoric s-ar fi ridicat la două sau trei sute de mii de dolari, nu reprezentau cine știe ce avere. Depinde și din ce unghi sunt privite lucrurile. Față de oamenii la limita sărăciei din acea perioada aceste bunuri ar fi reprezentat o mare avere. Față de averile demnitarilor de astăzi, averea părinților mei ar fi fost cu siguranță subiect de glumă. Oricum aveam sa mă liniștesc definitiv pe acest subiect atunci când taică-meu, la granița senilității, și maică-mea pe jumătate paralizată și fără grai în urma unui atac cerebral, au hotărât să-i “vândă” lui Țiriac toate bunurile. Nu știu dacă Țiriac a insistat sau nu să-i cumpere puștile lui tata și să-i ia și toate tablourile din casă sau pur și simplu au fost convinși de acesta să facă acest gest, dar cu certitudine știu că individul le-a făcut o curte teribilă în acea perioadă și le-a promis că vor avea o bătrânețe lipsită de griji materiale până la moarte. Toate aceste promisiuni au fost făcute în numele deosebitei considerații și prietenii care cică îl legau de taică-meu.
În acea perioadă eram șomer prin Germania și cu toate că m-am opus vehement la această tranzacție golănească nu am putut schimba nimic și nici nu eram în situația de a garanta părinților mei un ajutor consistent. Prostise magnatul ca să nu spun măgarul doi bătrâni bolnavi speriați de spectrul sărăciei. În anii care au urmat s-a văzut cum și-a ținut cuvântul. I-a dat lunar lui taică-meu suma de 180 de Lei (Roni) pentru medicamente și mâncare. Ridicol! Nici când au murit nu s-a oferit sa contribuie la cheltuielile de înmormântare știind că situația mea financiară de atunci nu era cea mai buna. Am atâta scârbă și lehamite față de acest om încât îmi lipsesc cuvintele să continui cu detaliile acestei povesti care ar face părul măciucă oricărui om de bun simț. Faptul că după revoluție a făcut referire publică în câteva ocazii la marea lui considerație pentru Maurer mă lasă deosebit de rece. Ca și cum vocea tenismanului ajuns milionar ar fi stres păcatele lui taică-meu față de români. Domnul în cauză a călcat pe cadavre în cazul familiei mele. Blestemat să fie pe veci pentru că a vândut iluzii unor oameni care l-au primit în casă și l-au ajutat”.
Recomandările noastre
