Un glonț pentru prim-ministru! Masonul pe care nu l-au doborât nici cuțitele, nici revolverele

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Un glonț pentru prim-ministru! Acum, „Brătianu” e o statuie, o piațetă, un bulevard și un cuvânt fără vreo legătură doctrinară, pe care unii îl folosesc în discursurile prin care încearcă să-și dea curaj politic și pedigree.

Pe vremea din care e desprinsă povestea de mai jos, însă, Brătianu însemna Putere, cu „P” mare, fiind probabil al doilea om ca influență în România, după Regele Carol I.

Ion C. Brătianu, liberalul care a fost prim-ministru din 1876 până tocmai în 1888

E vorba de Ion C. Brătianu, liberalul care a fost prim-ministru/președinte al Consiliului de Miniștri din 1876 până tocmai în 1888, cu o ”pauză” de numai vreo două luni.

Pentru început vreau să clarific de ce am folosit ”mason” în titlu. Ion C. și fratele său, Dumitru, s-au inițiat în Loja Ateneul Străinilor din Paris, în 1846, dar gradul de maestru l-au primit, pe 14 iulie 1847, în Loja Trandafirul Perfectei Tăceri. Anul revoluționar 1848 îl prinde în celebrul atelier Frăția, iar în 1857 este membru al Lojei Steaua Dunării, alături de prietenul de o viață C.A. Rosetti, atelier cu un rol important în Unirea Principatelor Române, dar și în debarcarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Impozite duble pe locuințe pentru unii români. Ce poți să faci

Cum se va face predarea virtuală a permisului. Detalii din proiectul MAI

În 1886, Ion C. Brătianu avea deja 65 de ani, 8 copii și mandatele sale la președinția Consiliului se apropiau de final. În acest moment are loc al doilea atentat asupra sa. Primul, consumat în 1880, a constat într-un atac cu un cuțit a cărui lamă nu atrecut prin hainele lui Brătianu.

În 1886, când este atacat din nou, Ion Pietraru era în închisoare (e vorba de autorul atentatului cu cuțitul). Ca un element de fapt divers, în toamna târzie și iarna lui 1886 se spunea că Pietraru urma să fie grațiat, speculându-se că erau, de fapt, încurajări pentru alții care ar fi încercat să îl atace pe prim-ministrul Brătianu.

Atac asupra unui prim-ministru

Am ales o versiune ”la cald” a evenimentului din 4 decembrie 1886, când asupra lui Brătianu s-a tras un glonț. Reportajul de acum 130 de ani are farmecul limbii folosite, amintește de opera lui Caragiale, dar trezește amintiri și reporterilor care știu că o poveste se construiește pe parcursul cercetărilor, dar tu nu ai timp să aștepți, așa că publici ce știi la un anumit moment și apoi, vezi tu...

De aceea vor fi multe diferențe față de adevărul istoric pe care, sigur, mulți dintre voi îl știți.

Una dintre ele este implicarea opoziției în atentat. Pe baza declarațiilor de după arestare, a fost anchetat un deputat din Vâlcea, Iosif Ostroveanu, dar a fost exonerat din lipsă de probe.

Încă un element, afilierea politică la partidul de guvernământ a ziaristului este evidentă. Un nărav vechi de când lumea și... de când comunicarea.

Și acum câteva considerații. Deși e vorba de un act violent, motivat politic, atentatul împotriva lui Ion C. Brătianu nu trebuie privit în conotația modernă, cum ar fi tentativele împotriva Papei, președintelui Reagan sau chiar Trump.

În 1886 ”problemele” se rezolvau încă prin sabie sau revolver, fie și prin dueluri. De două ori falit, cu o cerere la el prin care spera să fie scos din sărăcie de un puternic al vremii, atentatorul este posibil să nu fi avut nimic politic în minte, ci să fie doar un gest stupid de a atrage atenția asupra sa. Atentatul din 1896 nu are nimic din valul de violențe ce se va abate asupra Europei din 1914 până în 1945. Nu e un ”mesaj doctrinar” sau ură rasială ori confesională. E mult mai simplu decât pare: o prostie grevată pe depresie care era să coste o viață de om. Pe Stoica Alexandrescu l-a ”costat” un tribut de 20 de ani de ocnă.

Articol din Voința Națională, sâmbătă 6 (18) septembrie 1886

Atentatul contra vieței d-lui I.C. Brătianu, președintele Consiliului

Aseară, pe la 7 ore, d. I. C. Brătianu, președintele consiliului de miniștrii, însoțit de d. deputat C. F. Robescu, se reîntorcea acasă de la minister pe strada Vămei.

În acel moment tocmai un individ stătea în dreptul palatului legațiunei Austro-Ungare, și părea a admira acest palat. C. Brătianu abia trecuse pe dinaintea lui și o detunătură se auzi; d. C. F. Robescu se simți atins și întorcându-se vădzu pe individul în cestiune luptându-se cu un agent de poliție.

Individul trăsese un foc însă mâna dreaptă fu imediat apucată de un agent de poliție ce se afla pe acea stradă și care se apropie de individ îndată ce a vădzu că scoate din boznar un revolver; astfel glonțul, ce era îndreptat asupra persoanei d-lui Brătianu, devie și atinse pe d. Robescu în șold, fără să o străpungă, scrijelindu’l numai puțin pe șold.

Robescu n ’a scăpat decât grație unui bandaj cu o placă de oțel pe care’l purta pe corp.

Glonțul, de calibru cel mai mare, fu găsit pe stradă. Arma a fost descărcată la o distanță mică și astfel n ’a putut să aibă o putere mare. Asasinul voi să mai tragă încă un foc, însă fu oprit de sergent, al cărui deget fu apucat sub cocoș, care astfel nu putu să atingă capsa.

El fu imediat condus la cazarma gendarmilor călări din strada Colței. Câțiva cetățeni ce se aflau din întâmplare pe acolo, aflând despre acest atentat, au încercat să facă dreptate pe loc și să smulgă pe asasin din mâinele agentului pentru a’l omorî.

Miserabilul nu scăpă decât numai grație intervenției personale a d-lui prim -ministru Bratianu.

Arma de care s’a servit asasinul este un revolver nou, de sistemul cel mai bun și încărcat cu 5 focuri; asasinul mai avea în pozunar alte 4 gloanțe.

Asasinul se numește Stoica Alexandrescu; el este un mic comerciant din orașul Râmnicu-Sărat, în tovarășie cu un frate vitrig al său, anume George Protopopescu.

El a fost sergent în arma geniului și liberat din armată în 1877; el se găsea în Capitală de Luni și se afla în gazdă la un han din strada Cazărmei; în ajunul atentatului, el își luase o cameră la oțelul Metropol.

Asasinul este un om înalt, de vârsta mijlocie, cu o figură arogantă și pare hotărât pentru orice.

După informațiunile ce avem, el urmărea pe d. Brătianu de mai nainte și s’a găsit la densul un fel de petiție, din care se vede că vroia să se servească pentru ca să poată vedea pe d. prim -ministru.

În ziua atentatului, el accepta într’un birt din strada Academiei ca d. prim ministru să iasă de la minister și spuse chiar unui băiat din birt să-l înșciințeze când va trece d. prim -ministru, pe care a declarat asasinul, că nu îl cunoscea. (este vorba de Iordache Tănase, personaj ce avea să fie arestat după atentat și condamnat la un an de închisoare corecțională. n.n.)

După ce comise odioasa sa crimă, asasinul fu întrebat de d. C. Robescu: Ce ai avut cu mine ? Cu d-ta n ’am avut și n ’am nimic. Atunci d. prim -ministru întrebă că de ce a voit sa îl omoare.

La aceasta asasinul răspunse: iartă-me, sunt nenorocit!

D. S. Populeanu, procuror general, și tot parchetul veni la fața locului și se începu primele investigări. Asasinul la început nu voi să facă nici o declarație, zicend că este emoționat. Apoi el făcu mai multe declarațiuni, între altele că a fost pus de mai mulți membrii ai opoziției să omoare pe d. prim -ministru, promițendu’i o recompensă bună; că un frate al unuia din acești membrii i’a dat o poliță de 5000 lei ca să asasineze pe primul ministru.

Asasinul se află actualmente la poliție, unde instrucția se urmează cu multă activitate; ea fiind secretă, ne credem datoria a păstra tăcerea în privința mersului și a nu împărtăși cititorilor tot felul de versiuni ce circulă, siguri fiind că magistrații însărcinați cu instruirea acestei afaceri vor și să’și facă datoria lor și să descopere mobilul crimei precum și pe adevărații autori ai ei.

D. procuror Andronescu și d. judecător de instrucție Dobriceanu sunt însărcinați cu instruirea afacerei.

Agentul care a pus mâna pe asasin se numește Ioniță Constantin.

Dupe atentat îndată ce scriea despre odiosul atentat contra d-lui prim -ministru se răspândi prin oraș, mulțime de cetățeni inundă strada Colțel pentru a vedea pe d. prim -ministru și a îl felicita că, pentru fericirea acestei țări, a scăpat și de astă dată din mâna asasinului. ( pe 2 decembrie 1880, în timpul primului mandat de premier, Brătianu a fost atacat cu un cuțit de învățătorul Ion Pietraru, dar hainele groase au salvat viața lui Brătianu. Pietraru a fost imobilizat și arestat. n.n.)

Printre mulțime am văzut nenumărați cetățeni de greutate. D. prim -ministru a eșit din casă pe trotuar ca să mulțumească cetățenilor și să se arate că nu a fost atins.

Indignațiunea generală era la culme și mulțimea voia cu orice preț să între în cazarma geandarmilor pentru a sfâșia pe asasin.

O mulțime de telegrame de felicitare au fost adresate d-lui prim ministru pentru că a scăpat și din acest odios atentat.

Manifestația de azi de dimineață

Azi dimineață, la ora 10, un număr de peste 500 de cetățeni, mai toți comercianți, avend în capul lor pe comercianți de frunte din Capitală, merserî in corpore la locuința d-lui prim-ministru, de unde negăsindu’l se îndreptară spre ministerul de interne.

Aci, o delegațiune compusă din d. Stancu Bechianu, Toma Tociu, Bursan, Duțulescu, Barbulescu, Rădulescu și alții, se suiră în cabinetul d-lui prim-ministru, unde d. Bursan ’l felicită, în numele comercianților Capitalei că a scăpat și de astă dată din mâna unui asasin. D-sa adaose: „Pe vremea când d-voastră luptați ca să ne dați libertățile erau guvernele care vă amenințau cu asasinatele; azi când sunteți la guvern, știm cine sunt aceia cari vă amenință din nou cu asasinatul.“

D. I. C. Brătianu, foarte mișcat de această manifestație spontane a comercianților Capitalei, mulțumi și declară deputațiunel că este recunoscător nu pentru felicitările ce i se aduc pentru că a scăpat de moarte, ci pentru că prin această manifestare , comerciul Capitalei stigmatisează asasinatele politice care nici o data n’au prins rădăcini la noi în țară.

Într’o țară cu regim liberal, guvernul nu este apărat și numai opiniunea publică, care trebue totdeauna să fie ținută în deșceptare, ține locul legilor și măsurilor de restricțiune din alte țări.

Și noi am fost în oposiție și am luptat contra uzurpatorilor de libertăți, dar nu ne-am servit niciodată de asemenea arme.

De câte ori alții nu mă opriau să iau cuvântul în întruniri de teamă să nu fiu omorît. Eu le răspundeam că nu’mi e teamă și stiți de ce? Pentru că avem cu noi opiniunea publică, și dacă cineva ar fi îndrăsnit să se atingă de unul dintre noi, apoi adversarii toți ar fi plătit aceasta cu capetele lor.

Ar fi o mare nenorocire în țara aceasta, a adăugat d. prim ministru, când s’ar introduce in obiceiurile ei asemenea porniri către crimă; eu sper că tot d-voastră și tot opiniunea publică veți ști să înfrânați pe acești indivizi și că nu veți lăsa să parvină generațielor tinere astfel de exemple. Vă sunt recunoscător de iubirea ce ’mi arătați.

După aceea d. prim ministru eși în balcon și vorbi în același sens mulțimei compusă în cea mai mare parte din comercianți, care umplea curtea ministerului și care a aclamat cu nesfârșite urale pe d. prim ministru.

D. Bratianu părea foarte emoționat.

Manifestația de a’i face o mare onoare comerciului Capitalei, care și de astă dată și’a manifestat cu tărie încrederea și simpatia ce o are pentru d. prim-ministru.