Evenimentul Zilei > Social > „Un rom care a trăit în Franţa nu se compară cu unul român”
„Un rom care a trăit în Franţa nu se compară cu unul român”

„Un rom care a trăit în Franţa nu se compară cu unul român”

"MÂNDRU SĂ FIU ROM". Din Grajduri, o localitate din judeţul Iaşi, Ionuţ Stan a ajuns să organizeze seminarii în care îi învaţă pe francezii de pe Coasta de Azur ce înseamnă cultura sa.

A primit de la colegii de şcoală destule injurii care i-au înroşit obrazul, a avut şi porecle care-i aminteau mereu că, în ciuda faptului că nu se simţea cu nimic diferit faţă de ceilalţi, era altfel. A avut şi profesori care s-au uitat urât şi, mai târziu, colegi cărora nu le venea să creadă că un băiat de etnie romă poate fi jurnalist, apoi poliţist, pentru ca, în final, să lucreze la instituţii importante din afară. Chiar dacă a fost şi pe punctul de a abandona şcoala, şi-a revenit de fiecare dată.

Ionuţ Stan lucrează acum în Franţa, ca mediator la Secours Catholique Délégation du Var, în Toulon, şi încearcă să le arate francezilor o altă faţă a romilor care le-au invadat suburbiile, le adună fierul vechi ori cerşesc.

Lupta pentru a face şcoală

Ionuţ a locuit toată viaţa în Grajduri, judeţul Iaşi, într-o comunitate mică în care lumea învăţase să trăiască alături de romi fără să lase însă prejudecăţile deoparte. Aşa că băiatul dintr-o familie de lăieşi, cu bunicii fierari, a trebuit să se impună la şcoală prin altceva decât prin culoarea pielii de care se agăţau toţi. Prin urmare, a învăţat suficient de bine cât să fie invidiat.

"Am avut şi un aliat puternic: pe mama. De fiecare dată când cineva, la şcoa lă, ne făcea ţigani sau ne lovea venea şi îi făcea cu ou şi cu oţet pe toţi, de la director până la omul de serviciu. Îmi rupea caietele de faţă cu profesorii şi mă lua de la şcoală ţipând: «Lasă că te fac om mare şi fără şcoala lor!». Eu o urmam plângând. Era modul ei de a ne apăra, destul de eficient. Iar a doua zi îmi lua caiete noi şi mă trimitea înapoi", povesteşte cu umor băiatul.

Cum a scăpat de "Bronz"

Problemele adevărate au început în liceu, când colegii îi scăpau câte o înjurătură, iar unul dintre profesori îl poreclea "Bronz".

"Ţin minte că în clasa a X-a am fost cât pe ce să renunţ. Avusesem o zi foarte proastă şi un profesor mi-a ţinut teorie «că toţi ţiganii au pretenţii să facă carte». Şi atunci am izbucnit. Am ţipat în faţa clasei că-mi dau demisia, că nu-mi mai trebuie şcoală că şi aşa văd că nu-mi serveşte la nimic. Am ieşit din clasă cu lacrimi în ochi şi am plecat", îşi mai aminteşte tânărul. Colegii l-au adus însă înapoi în clasă şi i-au dat curaj.

Încă din şcoală a început şi să promoveze drepturile romilor. Şi-a luat numele Mister Gipsy şi, ajutat de câţiva colegi, a început să lupte cu discriminarea. În liceu, i-a venit ideea să înfiinţeze GipsyEye.

"GipsyEye e ochiul de ţigan care vede şi înţelege şi va acţiona la un moment dat. Am scris pe toate caietele şi băncile din clasă. Mi-am făcut şi adresă de mail cu acelaşi nume ca să ştie toţi bine că ştiu că sunt diferit, deşi sunt la fel ca ei. Sper să facem rost de bani că avem nevoie ca să ne punem în practică ideile", îşi explică Ionuţ demersul.

Apoi a lucrat ca poliţist în comuna Grajduri, dar, după ce a terminat Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, când i s-a ivit ocazia de a candida pentru un post de stagiar la Comisia Europeană, la Bruxelles, nu s-a uitat înapoi. Apoi, a obţinut un loc de muncă la Secours Catholique în Lyon.

Acum se gândeşte serios să se întoarcă în ţară, unde are multe proiecte de pus în practică. "Este o crimă să ai un copil care a făcut cinci clase, a fost susţinut cu nu ştiu ce bursă şi săracul copil nu ştie să citească şi nici să scrie. O altă porcărie de proiect este cel în care o primărie din România a intabulat şi le-a făcut acte de proprietate romilor pe colibe – efectiv, colibe în pământ – şi se laudă peste tot că le-a făcut acte romilor", dă Ionuţ câteva exemple de situaţii ce trebuie îndreptate.

PROIECTE

De la cerşetori la afacerişti

Ionuţ Stan se concentrează acum pe proiectele din Franţa. "Ajutăm şase familii să-şi facă un proiect de viaţă: case, locuri de muncă şi drepturi – şcoală, sănătate. E minunat să ai satisfacţia că cel puţin copiii acestor familii au şanse mai bune să reuşească în viitor. E drept, nu tot timpul totul e roz, dar să vezi un om care în 2009 era cerşetor pe străzile din Toulon şi în România trăia în colibă, sub pământ, şi nu avea ce să mănânce, că în 2010 are o casă normală şi copiii îi merg la şcoală, iar în 2011 are şanse mari să-şi dezvolte propria afacere îţi dă speranţe că nu totul e pierdut", spune cu optimism tânărul.

Cât despre discriminare, nici în Franţa lucrurile nu stau foarte bine, dar caută o rezolvare. "În România lumea te identifică ca fiind ţigan după culoarea pielii sau după vorba mai stâlcită. Franţa este o ţară cu mulţi imigranţi, iar culoarea pielii nu poate fi un criteriu pentru a fi identificat ca rom. Aşa că merg pe stradă normal, ca oricare de acolo. Mi s-a întâmplat însă să fiu tratat diferit din cauza faptului că sunt român", spune Ionuţ.

"Francezii nu ştiu cine sunt romii exact. Îi văd ca pe gitanii lor, dar un rom care a trăit în Franţa 300 de ani nu se poate compara cu un rom care a trăit în România 300 de ani. Multor francezi le e ruşine de ceea ce a făcut preşedintele lor", adaugă acesta.
EVZ prezintă în fiecare zi, până pe 8 aprilie, Ziua Mondială a Romilor, poveştile unor reprezentanţi ai etniei care nu s-au lăsat descurajaţi, au muncit dublu şi au demonstrat că se poate construi un drum care să lege sărăcia din şatră cu unele dintre cele mai nobile profesii.

  • Ieri se ruga să fie româncă, azi e mândră că e romă

COMENTARIILE VOR FI MODERATE!