… După absolvire şi-a completat studiile cu un doctorat la Paris, la École du Pétrole. Întors în ţară, a fost angajat de Societatea Creditul Minier (care pe atunci furniza petrol românesc în toată Europa), la sucursala din Viena – „Cremin” – ca director general, funcţie ce îl obliga să călătorească aproape zilnic în toată Europa pentru încheierea de contracte. A avut astfel posibilitatea ca în timpul liber să viziteze muzeele, anticariatele, vânzările de licitaţii de obiecte de artă, pe care le expedia în ţară cu intenţia ca, la întoarcere, să fondeze un muzeu.
În această direcţie a fost sfătuit de unchii săi, cei trei fraţi Minovici, fraţii mamei sale, şi chiar ajutat să fondeze un muzeu de artă occidentală (în 1941, cu sprijinul arhitectului italian Enzo Canella), lângă Muzeul de Artă Populară al Dr. Nicolae Minovici. Astfel că, în anul 1945, clădirea şi cu obiectele de artă respective se transformă în muzeu, pe care inginerul Dimitrie Minovici – tot în spiritul unchilor săi – îl donează Academiei Române, el fiind numit director şi, concomitent, lucrând la Academie la Secţia de „Stampe” pentru a-şi da avizul faţă de diferite obiecte ce urmau să fie achiziţionate (cărţi, desene, manuscrise etc).
Tot în această perioadă participă frecvent la comisiile de Achiziţii ale diferitelor muzee. La moartea unchiului său, Dr. Nicolae Minovici, conform testamentului acestuia este numit director şi al Muzeului de Artă Populară. Inginerul Dumitru Furnică Minovici s-a stins din viaţă în anul 1982.

„Dumitru Furnică-Minovici a reuşit, cu o admirabilă abilitate intelectuală, să se adapteze vremurilor. Ieşit din Primul Război Mondial în oraşul primei tinereţi şi trimis de părinţi să înveţe o meserie serioasă, lăsând iubirea pentru artă în sfera preocupărilor colaterale timp de peste 20 de ani, va sfârşi prin a-şi câştiga existenţa timp de mai bine de trei decenii, începând cu 1948, din experienţa dobândită la licitaţiile de artă la care a participat pentru a-şi mări colecţia de artă aplicată medievală. O realitate pe care nu o bănuia la mijlocul anilor ’20, când a început să lucreze pentru Creditul Minier.
Expoziţia oferă publicului, pe de o parte, informații despre ce a însemnat pasiunea pentru fotografie a unui liber profesionist interbelic iar, pe de altă parte, oferă detalii interesante, de profil antropologic, referitoare la omul interbelic aflat în clasa de mijloc a Europei. Majoritatea persoanelor portretizate fotografic de Dumitru Furnică-Minovici nu sunt români, ci parteneri ai afacerilor sale de pe cuprinsul Europei Centrale.
Colecţia de peste 5000 de clişee care i-au aparţinut lui Dumitru Furnică-Minovici a fost digitizată între anii 2017-2018, iar prezenta expoziţie reprezintă o tematică extrasă din temele foarte variate ale acesteia”, a declarat Dr. Adrian Majuru.

 

Muzeul Municipiului București invită publicul interesat la vernisajul expoziției „Portretul ca biografie a inocenței. Un fotograf român în Austria interbelică. Dumitru Furnică-Minovici (1897-1982)". Evenimentul va avea loc pe data de 22 martie 2019, ora 19.00, la sediul Institutului Cultural Român din Viena (Argentinierstraße 39, 1040).

EXPOZIȚIA „Portretul ca biografie a inocenței. Un fotograf român în Austria interbelică. Dumitru Furnică-Minovici (1897-1982)” prezintă calitatea de fotograf a inginerului, necunoscută până în prezent, şi expune în fața publicului austriac, pentru prima oară, o parte din fotografiile sale.

Echipa Muzeului Municipiului București, care a realizat și prezintă această expoziție, va spune în Austria povestea inginerului Dumitru Furnică-Minovici, cel care s-a născut la Bucureşti, în ziua de 14 decembrie 1897, părinţii săi fiind Zaharia Furnică şi Elena, născută Minovici. Întâlnirea cu istoricii și fotografiile lui Dumitru Furnică-Minovici reprezintă una din acele rare ocazii când putem cunoaște o lume interbelică dornică de viaţă, de seninătate şi foarte preocupată să-şi păstreze inocenţa.

Expoziția este realizată de Muzeul Municipiului București, cu sprijinul Institutului Cultural Român în Viena, Austria.
 

Te-ar putea interesa și: