Sursa foto: dreamstime.com
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Un an de muncă poate conta diferit la pensie, iar explicația ține nu doar de numărul total de ani lucrați, ci și de veniturile pentru care s-au plătit contribuții, de perioadele asimilate și de stagiul contributiv acumulat după pragul de 25 de ani. Legea pensiilor face o distincție importantă între stagiul de cotizare și stagiul de cotizare contributiv, iar această diferență poate deveni relevantă pentru persoanele care au avut pauze în carieră.
Cum se calculează pensia în prezent
Potrivit Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în vigoare integral din 1 septembrie 2024, numărul total de puncte realizat de o persoană este format din punctajele anuale și punctele de stabilitate.
Punctajul anual se calculează prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate într-un an calendaristic. Cuantumul pensiei se stabilește prin înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință.
În 2026, valoarea punctului de referință este menținută la 81 de lei.
Asta înseamnă că un an lucrat nu are o valoare fixă, identică pentru toți pensionarii. Punctajul obținut în acel an depinde de veniturile care au constituit baza contribuțiilor și de regulile aplicabile perioadei respective.
De ce contează stagiul contributiv
Legea stabilește un stagiu minim de cotizare contributiv de 15 ani. Stagiul complet de cotizare contributiv este de 35 de ani, cu eșalonarea prevăzută de lege pentru femei până la atingerea acestui nivel.
Sursa foto: pixabay.com
Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a explicat că stagiul de cotizare nu trebuie confundat cu stagiul de cotizare contributiv. Stagiul de cotizare poate include, pe lângă perioadele contributive, și perioade asimilate sau anumite perioade necontributive recunoscute de lege.
Diferența devine importantă mai ales la acordarea punctelor de stabilitate.
Ce sunt punctele de stabilitate
Pentru stagiul de cotizare contributiv care depășește 25 de ani se acordă puncte de stabilitate.
Pentru perioada de peste 25 de ani și până la 30 de ani inclusiv se acordă 0,50 puncte pentru fiecare an.
Pentru perioada de peste 30 de ani și până la 35 de ani inclusiv se acordă 0,75 puncte pentru fiecare an.
Pentru perioada de peste 35 de ani se acordă un punct pentru fiecare an.
Fracțiunile de an sunt luate în calcul proporțional.
Prin urmare, un an suplimentar de activitate poate avea două componente: punctajul rezultat din veniturile pentru care s-au plătit contribuții și, dacă persoana a depășit deja pragul de 25 de ani de stagiu contributiv, punctele de stabilitate corespunzătoare perioadei respective.
Ce se întâmplă dacă ai avut pauze în carieră
O pauză în activitate nu trebuie privită automat ca un „an pierdut” în toate situațiile. Contează ce s-a întâmplat în perioada respectivă și în ce categorie este încadrată de lege.
Unele perioade în care nu s-au plătit contribuții sunt considerate perioade asimilate stagiului de cotizare. Printre acestea se numără, în condițiile prevăzute de lege, studiile universitare absolvite cu diplomă și serviciul militar. Concediul pentru creșterea copilului are, de asemenea, un regim distinct, în funcție de perioada în care a fost efectuat.
Aceste perioade pot fi valorificate la stabilirea pensiei în condițiile prevăzute de lege, dar nu sunt echivalente, în toate privințele, cu perioadele contributive.
Concediul pentru creșterea copilului are reguli diferite în funcție de perioadă
Un exemplu relevant este concediul pentru creșterea copilului. CNPP a făcut precizări privind modul în care aceste perioade sunt valorificate.
Bebeluș. Sursă foto: Freepik
Perioada în care o persoană a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului înainte de 1 aprilie 2001 constituie vechime în muncă și stagiu de cotizare contributiv.
Pentru intervalul 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006, perioada în care persoana a beneficiat de indemnizație pentru concediul de creștere a copilului este considerată stagiu de cotizare asimilat și nu este luată în calcul pentru stagiul minim sau complet de cotizare contributiv și nici pentru punctele de stabilitate.
Pentru concediul pentru creșterea copilului efectuat după 1 ianuarie 2006, perioada este, de asemenea, stagiu de cotizare asimilat. Există însă o excepție importantă: această perioadă este luată în calcul la stabilirea stagiului minim și a stagiului complet de cotizare contributiv necesare pentru acordarea drepturilor de pensie, însă nu generează puncte de stabilitate.
Exemplul dat de Casa Națională de Pensii Publice
CNPP oferă un exemplu care arată de ce simpla adunare a anilor din carieră nu este suficientă.
În cazul prezentat de instituție, o femeie are un stagiu total de cotizare de 34 de ani. Din acest total, 30 de ani și 6 luni reprezintă stagiu contributiv în condiții normale de muncă, un an de concediu pentru creșterea copilului anterior datei de 1 aprilie 2001 este considerat stagiu contributiv, iar alte perioade de concediu pentru creșterea copilului sunt perioade asimilate.
Pentru deschiderea dreptului la pensie, CNPP ajunge la un stagiu contributiv de 33 de ani și 6 luni, deoarece, în cazul perioadelor de concediu pentru creșterea copilului efectuate după 1 ianuarie 2006, legea permite luarea lor în calcul la stabilirea stagiului necesar.
Însă pentru acordarea punctelor de stabilitate, CNPP ia în calcul 31 de ani și 6 luni. Perioadele asimilate de concediu pentru creșterea copilului sunt excluse de la acest calcul.
Rezultatul este că persoana primește puncte de stabilitate pentru 6 ani și 6 luni, adică pentru partea de stagiu contributiv care depășește pragul de 25 de ani.
Exemplul arată diferența: o perioadă poate conta pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare, dar să nu fie luată în calcul în același mod la acordarea punctelor de stabilitate.
Ce înseamnă concret un an în plus după 25, 30 sau 35 de ani
Pentru o persoană care se află sub pragul de 25 de ani de stagiu contributiv, un an suplimentar de muncă poate adăuga punctajul anual corespunzător veniturilor realizate, dar nu aduce puncte de stabilitate.
După depășirea pragului de 25 de ani de stagiu contributiv, fiecare perioadă suplimentară de activitate poate aduce și puncte de stabilitate.
Pentru un an întreg:
-între 25 și 30 de ani de stagiu contributiv: 0,50 puncte de stabilitate; -între 30 și 35 de ani: 0,75 puncte de stabilitate; -după 35 de ani: 1 punct de stabilitate.
Aceste puncte se adaugă punctajului anual obținut din activitatea desfășurată.
Tocmai de aceea, doi oameni care au același număr total de ani trecuți în istoricul profesional nu ajung neapărat la același număr de puncte de stabilitate. Contează cât din acel stagiu este contributiv și în ce perioade a fost realizat.
Și venitul din fiecare an contează
Numărul de ani nu este singurul element care stabilește pensia. Punctajul anual este construit din punctajele lunare, iar acestea sunt raportate la câștigurile salariale relevante pentru perioadele respective.
Prin urmare, un an în care o persoană a avut un venit mai mare poate produce un punctaj diferit față de un an în care veniturile au fost mai mici, chiar dacă în ambele cazuri este vorba despre 12 luni de activitate.
Pentru perioadele istorice, regulile de calcul diferă în funcție de intervalul în care au fost realizate veniturile. CNPP precizează distinct modul de calcul pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, pentru perioada 1 aprilie 2001 – 31 august 2024 și pentru perioadele începând cu 1 septembrie 2024.
O carieră cu pauze trebuie privită pe perioade, nu doar în ani
Pentru persoanele care au avut o carieră discontinuă, calculul pensiei nu se rezumă la întrebarea „câți ani am lucrat?”.
Trebuie văzut:
-câți ani reprezintă stagiu contributiv; -ce perioade sunt asimilate; -dacă anumite perioade sunt recunoscute de lege pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare; -câți ani contributivi au fost realizați peste pragul de 25 de ani; -ce venituri au fost realizate în perioadele pentru care s-au plătit contribuții.
De ce un an poate deveni important
Un an suplimentar de muncă nu înseamnă automat aceeași creștere a pensiei pentru orice persoană. Efectul depinde de locul acelui an în întreaga carieră.
Pentru cineva aflat sub 25 de ani de stagiu contributiv, anul poate contribui la punctajul anual și la acumularea stagiului necesar.
Pentru cineva care a trecut deja de 25 de ani de stagiu contributiv, același an poate aduce și puncte de stabilitate.
Iar după depășirea pragurilor de 30 și 35 de ani, numărul de puncte de stabilitate acordate pentru fiecare an se schimbă.
Astfel, în cazul unei cariere cu pauze, nu este suficientă o simplă numărătoare a anilor. Tipul fiecărei perioade, contribuțiile plătite și momentul în care aceasta se înscrie în carieră pot influența numărul total de puncte pe baza căruia se stabilește pensia.
Recomandările noastre
