Ultima redută a lui Nikki Haley. Fosta guvernatoare a Carolinei de Sud are motive întemeiate pentru a continua lupta.

Ultima redută a lui Nikki Haley. William de Orania era conducătorul executiv al Republicii Olandeze când, aflat în postura unei rezistențe aparent lipsite de orice speranță în fața atacurilor franceze și engleze din 1672, i s-au oferit termeni pe care teoretic nu ar fi putut să-i refuze: să capituleze în schimbul transformării lui în principe suveran al țării pe care oricum o conducea.

Nikki Haley se află acum în ultima redută

„El a respins-o cu cea mai mare indignare”, scria Daniel Defoe, „iar când unul dintre ei l-a întrebat la ce remediu s-ar putea gândi pentru a evita dezastrul treburilor sale, el a răspuns că nu știe decât un singur remediu eficient, și anume să cadă răpus în ultima redută; i-a destăinuit că va lupta cu dușmanul pentru fiecare palmă de pământ și că va muri apărând libertățile țării sale”.

Și de aici se pare că ne-a parvenit expresia „ultima redută” [în engleză, literalmente, „ultimul șanț” - n.trad.].

Și Nikki Haley se află acum tot în ultima redută. În timp ce scriu acest text se pare că Donald Trump o va bate măr la alegerile primare republicane din Michigan, cu o marjă chiar mai mare decât cea cu care a câștigat sâmbătă în Carolina de Sud. Rețeaua Koch [familie de miliardari conservatori - n.trad.] și-a retras sprijinul financiar pentru ea. Super-Marți e săptămâna viitoare și sunt șanse mari ca Trump să câștige în toate cele 15 state în care vor coincide alegerile, pe lângă cele în care a câștigat deja.

Așadar, de ce să mai continue?

Haley a declarat că „fac ceea ce cred că 70% din americani vor ca eu să fac”, referindu-se la sondajele care arată că majoritatea alegătorilor nu-și doresc o revanșă între Trump și Joe Biden. Păcat că doar 27% din alegători, în medie, se deranjează să participe la alegerile primare, conform unei analize din 2022, cedându-le astfel terenul celor mai fanatici activiști.

Însă Haley are motive și mai bune pentru a continua.

Primul e acela că procesul de încoronare al lui Trump ar putea ajunge chiar el în ultimul șanț sub forma uneia sau mai multor condamnări penale. O condamnare nu l-ar împiedica pe Trump să candideze: Eugene V. Debs, candidat la președinție în 1920, a obținut aproape un milion de voturi în timp ce se afla încarcerat pentru răzvrătire. În schimb l-ar putea face pe Trump ineligibil de facto la alegerile federale.

Ce șanse mai are Nikki Haley

Chiar și în Carolina de Sud, aproape o treime din alegătorii care au votat la alegerile primare republicane au declarat că nu l-ar fi votat pe Trump dacă ar fi fost condamnat penal, arată un exit poll realizat sâmbătă de Edison Research. În statele cu rol electoral determinant [„swing states”] cifrele îi sunt chiar mai defavorabile lui Trump: nu mai puțin de 53% din alegătorii din Arizona, Georgia, Michigan, Nevada, Carolina de Nord, Pennsylvania și Wisconsin nu l-ar mai vota pe Trump dacă ar fi condamnat, arată un sondaj Bloomberg/Morning Consult din ianuarie.

Cifră care nu i-ar fi neapărat fatală politic lui Trump, în cazul în care ar fi condamnat pentru una dintre acuzațiile mai dubioase pe care i le-au adus procurorii vădit influențați politic, cum ar fi procesul legat de Stormy Daniels din New York.

Însă l-ar afecta mult mai drastic pe Trump legat de procesul privind interferența în alegeri, presupunând că apelul la Curtea Supremă îi va fi respins. În care caz, argumentul lui Haley cum că are șanse mai mari decât Trump să-l bată pe Biden ar putea rezona din nou cu republicanii.

Trump va fi nevoit să unească partidul

Un al doilea motiv e acela că procentul de 30-40% de alegători republicani care s-au angajat să voteze la alegerile primare cu oricine numai nu cu Trump nu e neglijabil. Până și Trump pricepe probabil că va fi nevoit să unească partidul (GOP) pentru a putea câștiga, ba cu atât mai mult pentru a putea guverna. Iar Haley, cu cât rezistă mai mult în cursă, cu atât mai mult va ajunge să reprezinte minoritatea nemulțumită din GOP.

Partizanii fanatici ai lui Trump văd altfel lucrurile: Haley „riscă să fie văzută ca un tip de personaj aproape la fel ca Liz Cheney”, a declarat ieri Mollie Hemingway, colaboratoare la Fox News, sugerând că ar putea fi alungată din GOP la fel ca reprezentanta din Wyoming în 2022.

Însă mai există și republicani care încă nu sunt pregătiți să-și transforme partidul în sectă și o admiră pe tăcute pe Haley fiindcă refuză să se preschimbe într-o slugă precum [senatorul] Tim Scott.

Haley își va distruge cariera dacă va abandona GOP

Sfidarea și respectul de sine sunt trăsături pe care cei mai mulți oameni le admiră, chiar și reticent, iar admirația aceasta e una care crește în timp. Haley își va distruge cariera dacă va abandona GOP cu totul sau dacă îl va ataca fățiș pe nominalizatul acestuia - nu însă și dacă luptă chiar și pentru ultimul vot republican.

În fine, mai e și un argument ideologic. Haley întruchipează acea tulpină a conservatorismului care e pragmatică, internaționalistă și pro-creștere economică și care a dominat cândva GOP, dar a fost între timp împinsă deoparte de un populism xenofob, izolaționist și intransigent.

Orice ar crede liberalii și progresiștii despre conservatorismul lui Haley, cu siguranță îl preferă în raport cu al lui Trump. Orice democrație sănătoasă politic necesită o mișcare conservatoare sănătoasă moral, iar pe moment SUA nu au vreuna.

Nikki Haley luptă pentru un set de idei care contează

Merită să te ții de principii atunci când faci pariuri pe termen lung. William de Orania a reușit să alunge armata Franței. Iar 17 ani mai târziu avea să devină William III al Angliei, calitate în care a acceptat Carta Drepturilor care a mărit puterea parlamentului în detrimentul suveranului și, un secol mai târziu, a servit drept fundație pentru Carta Drepturilor a SUA [primele 10 amendamente constituționale - n.trad.].

Poate că Haley nu se va dovedi a fi un personaj de o talie istorică similară, dar ea luptă măcar pentru un set de idei care contează, în fața unui adversar care detestă orice fel de constrângere asupra propriei puteri. A-ți da sufletul în ultima redută nu e inutil. E nobil. I-ar putea conferi credibilitatea de care va avea nevoie odată ce Trump va fi dispărut în sfârșit din peisaj.

(Articol de Bret Stephens în NYT; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)