În ultimii 17 ani România a fost condusă de baronii locali. Adrian Năstase a instituit metoda de conducere prin intermediul baronilor locali, fiecare județ al țării fiind administrat sub guvernarea acestuia cu mână de fier. Fiecare conducător al județului, care de obicei era președintele CJ sau prefectul, numea șefii de direcții, din poliție, raporta saptămânal numărul de primari pe care i-a racolat, numărul de organizații a altor partide pe care le-a anexat, patronii care au trecut de partea PSD, numărul de profesori care s-au înscris în Asociația profesorilor social-democrați, care funcționa în fiecare județ și multe alte lucruri. Anul 2004 a adus marea schimbare, însă rolul baronilor locali în politica centrală a crescut, extinzându-se și în celelalte două partide mari, PNL și PDL. Ele au fost contaminate rapid, iar sistemul a născut noi baroni. Președinții partidelor, miniștrii, secretarii de stat, prefecții, oamenii cheie din agenții sau companii de stat, în toți acești ani, au fost numiți de alianța baronilor din respectivele partide. Baronii au condus județele, au numit miniștri, iar astăzi unul din ei aajuns în vârful ierarhiei. Conduce direct partidul de guvernământ și a decis de unul singur primul ministru.

Argumentul de forță al baronilor a fost mereu rezultatul în alegeri.

Baronii, în toți acești ani, au căștigat mereu alegerile în județele lor, iar numirile în funcții publice, alocările de bani au fost făcute în funcție de acest criteriu. Baronii căștigători au atras banii de la bugetul de stat în județele lor, în comunele și orașele controlate politic, asigurându-și susținerea primarilor. Sistemul și puterea lor s-a perpetuat de la o guvernare la alta.

Romania este altfel.

Nu neapărat aşa cum este prezentată de Lucian Boia, ci mai degrabă cum o descria C. Rădulescu Motru, care ilustrează imaginea baronului de astăzi, care era identic cu cel din urmă cu un secol: “Crezul ciocoiului a fost rezumat totdeauna într-un singur cuvânt: puterea. Se schimbau domnii; se schimbau până și bazele culturii noastre; ciocoiul era cu toate de acord, întrucât el rămânea la putere (...), îl întâlnim încă în viața politică; și are aproape același caracter ca și ciocoismul vechi: frenezia puterii, lipsa de ideal și disprețul pentru mulțime. Ciocoismul a fost o boală grea și încă o boală națională”.

Ce stă la baza acestei realități? Românii în general îşi iubesc dictatorii. Autoritariştii, baronii, dictatorii din partide, patronii răi, şefii în general (a nu se înţelege lideri), sunt veneraţi de români. În România un lider autentic în general este considerat un fraier de către colectivul din preajma lui, iar asupritorii, sunt consideraţi de aceiaşi români, buni conducători. În politică, schimbările pe care o bună parte din societate le aşteaptă din zona politică se realizeză foarte încet, iar o mare parte din cauze aparțin sistemului baronial. Pentru păstrarea acestei stări de fapt, ei lucrează zi lumină. Și-au anexat primarii, sediile partidului le-au umplut cu informatori personali şi cu dependenţi financiar direcţi, iar presa locală a subordonat-o. Baronul local are controlul absolut asupra organizației, toate informaţiile, identifică nevoile sau după caz slăbiciunile celorlalţi şi le transformă în arme personale.

Baronul este un om cu resurse intelectuale puţine, dar cu un fel de şcoală a vieţii.

 Am văzut oameni pe care îi știam onești și cu onoare, cum cântă ode unor baroni chiar și fără rost. Mergi la o expoziție de arta și te trezesti că acolo discursurile se învârt în jurul laudelor baronului. Mergi la deschiderea anului școlar sau universitar, te trezești cu discursuri care să aline urechea șefului de județ. Când discuţi cu diverşi membri de partid, constați că îşi varsă toate frustările şi toate criticile faţă de baron, faţă de sistemul totalitar pe care îl trăiesc zilnic. Când sunt puşi în faţa unor momente decisive se linguşesc pe lângă tiran. Ce nu face omul slab pentru o funcție bine plătită și fără griji? Uită instant de toate. În schimbul susţinerii pentru  posturi în administraţie, am asistat la o umilință generală în societate.

Iuliu Maniu n-are fi avut nici o șansă să ajungă om politic în România de astăzi.

Perpetuarea la putere şi controlul a fost și este asigurat prin plasarea acestor loialişti de slabă calitate în poziţii cheie. Însă baronul îi bagă în seamă doar în momentele când are nevoie de ei. În felul acesta sistemul funcționează în continuare. Majoritatea indivizilor care au ocupat o poziție publică au acceptat toată umilința în schimbul unei siguranţe sociale. Foarte mulţi s-au calificat la locul de muncă direct pe funcţii de conducere iar profesioniştii au stat pe margine. Oamenii propuși în funcții, au fost scoși la înaintare fără a avea nimic în spate decât loialismul față de baron.

Ei nu au mai avut conștiința binelui comun, a interesului public.

Din indivizi au devenit turmă. În felul acesta funcţionează perfect acţiunea colectivă din zona politică, unde baronii utilizează această latură slabă a oamenilor. În felul acesta toţi ceilalţi, încet, încet, se transformă într-o singură persoană, un singur corp, care ascultă şi face întocmai cum i se spune.  Acest efect de turmă a anihilat orice formă de dezvoltare în cadrul organizaţiilor, care astfel au fost construite după chipul baronului. Turma nu acceptă decât ceea ce este prestabilit ierarhic de șeful lor. Fiind obedienţi, în mod clar sunt şi mediocri. Membrii turmei nu simt nevoia de dezvoltare fiindcă turma face ce i se spune.

Membrii turmei nu gândesc fiindcă nu e nevoie.

România a avut și are o mare problemă, fiindcă în mod inevitabil, în posturile decizionale ajung în general membrii turmei, verificaţi în timp de şeful ierarhic şi care răspund cerinţelor şefului, nu legii. Acesta desfiinţează omul de lângă el, subjugă intereselor lui pe toţi apropiaţii şi toate acţiunile sunt doar pentru a-şi perpetua poziţia dominantă. De multe ori apare întrebarea de ce membrii oneşti, cu idei, nu reuşesc să se afirme în organizaţiile lor.

Turma nu acceptă alte păreri sau alte opinii.

Următoarea etapă politică trebuie să fie debaronizarea țării. Două sunt elementele cheie în stoparea perpetuării la putere a modelului actual. Depolitizarea funcției publice și depolitizarea alocării de bani către județe. Fără aceste pârghii, baronii își pierd puterea. Un președinte de consiliu județean fără pârghia distribuirii banilor după bunul plac, va rămâne fără putere și fără influență. Funcțiile publice ocupate prin concurs cinstit așa cum elevii dau examenul de capacitate, vor schimba definitiv politica românească. Partidele se vor goli de cei care blochează accesul celorlalți, a celor dedicați vieții publice. Zeci de ani acești oameni au fost blocați fiindcă nu au putut duce o luptă nedreaptă. E rândul lor să preia conducerea țării la următoarele alegeri. Au de făcut însă un lucru deloc ușor. Să se implice.