Volodimir Zelesnki. Sursa foto: Dreamstime.com "Cheltuim trilioane pentru război când în lume 900 de milioane de persoane suferă din cauza foametei". Sentința, pronunțată pe 15 noiembrie în centrul de conferințe din Sharm el-Sheikh, a trecut aproape neobservată. În acea zi ochii lumii s-au concentrat asupra rețetei braziliene pentru stoparea crizei climatice, prezentată de Inácio Lula da Silva la COP27.
La momentul respectiv, Lula nu-şi preluase încă funcția și, pentru a putea participa la summit, Egiptul a trebuit să-l invite ca oaspete. Dacă primirea pregătită a fost cea a unui șef de stat, ambiția liderului a părut să depășească granițele gigantului latino-american, Lula dorind să se prezinte drept vocea Sudului global și un catalizator al cererilor mult prea des ignorate de Nordul planetei.
Un catalizator, dar nu ostil marilor puteri, ci capabil să le facă să dialogheze cu restul lumii. Din acest punct de vedere, cuvântul "război", pronunțat la Sharm el-Sheikh, nu are un sens generic. Lula se referea la un dosar anume: cel ucrainean. Surse bine informate susțin că criza dintre Moscova și Kiev ar fi fost tema centrală a întâlnirilor cu ușile închise desfășurate în acele zile cu reprezentanții Washingtonului și Beijingului.
Un vals de negocieri bilaterale
Deja la COP27, cu o lună și jumătate înainte de a se muta la Planalto, Lula începea să țeasă proiectul a ceea ce, începând cu data de 30 ianuarie, a definit "clubul păcii": o alianță de țări neutre față de cele două blocuri, în coagulându-se, geopolitica mondială poate fi capabilă să reprezinte o punte între ele. De atunci a început maratonul întâlnirilor la summit pentru a răspândi inițiativa: de la conversaţia telefonică cu Emmanuel Macron, la întâlnirea de la Brasilia cu premierul german Olaf Scholz, la turul Casei Albe pentru a-l vedea pe Joe Biden, până la apelul video de acum două zile Volodimir Zelenski, care printre altele, la recenta prima aniversare a conflictului, a arătat deschidere față de activismul brazilian. Semn că Kievul a stins tensiunile stârnite de criticile exprimate de Lula în timpul campaniei electorale.
Între timp, ministrul de externe Mauro Vieira a profitat de Conferința de la München și de G20 de la New Delhi pentru un vals de negocieri bilaterale care-i include pe Blinken și Lavrov. Punctele cheie ale efortului brazilian de a se impune ca un interlocutor credibil și imparțial față de cele două părți au fost refuzul de a furniza muniție Ucrainei, urmat de condamnarea invaziei ruse în Adunarea Generală. După cum subliniază unul dintre cei mai mari experți în politica lulistă, Celso Rocha de Barros, este puțin probabil ca Brazilia să continue cu un asemenea aplomb fără acordul secret al Washingtonului și Moscovei. Pentru ambele state, prinse într-o maşinărie de război din ce în ce mai apăsătoare, angajamentul lui Lula – în conformitate cu istoria politicii diplomatice braziliene a bunelor relații multilaterale globale – este mai mult decât convenabilă.
Mai mult, pentru Washington, Brazilia reprezintă o alternativă mai de încredere decât Turcia, Iranul și China, părtinitoare în favoarea lui Putin. Există posibilitatea ca, prin medierea sa Lula să ajungă la un rezultat bun în urma căruia să devină liderul unui club de mediatori care, aşa cum speră, va include și India, Indonezia și China însăși? E prea devreme să spunem. Între timp, Brazilia lucrează frenetic la implementarea planurilor sale. Următoarele obiective fiind călătoria lui Lula la Beijing la sfârșitul lunii martie și apoi, vizita lui Lavrov în Brasilia.
Articol de Lucia Capuzzi - avvenire.it
(Traducerea Rador)
Recomandările noastre
08:47 - Administrația Trump: primul test
