Turismul românesc. Cum poate Istoria să îi salveze declinul
- Florian Olteanu
- 1 august 2026, 15:48
Sursă foto: Freepik
Turismul merge bine acolo când atât politica internă, cât și politica externă merg bine. Asta spunea de mult, Nicolae Tituescu: o bună politică internă generează o bună politică externă.
Turismul românesc lovit de propaganda concurenței
Turismul românesc a pierdut teren nu doar din cauza problemelor economiei interne sau politicii interne. Sunt valuri de turiști români care aleg destinații, de la Albania, la Bulgaria, Grecia sau Turcia. Să nu mai zicem de Emiratele Arabe Unite, Egipt și alte locații, unele exotice.
Evident, turoperatorii străini au tot interesul să exploateze nemulțumirile românilor față de prețurile din România în raport cu serviciile oferite. Așa, clienții români aleg să vină către ei. Este pur și simplu marketing.
Apelul jurnalistului Dan Andronic pentru a fi ssusținut turismul românesc
Jurnalistul Dan Andronic a scris pe Facebook:
„Acum să-i văd pe patrioții care sting becul când le zice Bolojan… Provocare: Spune un lucru frumos despre litoralul românesc. Despre Maramureșul istoric. Despre mănăstirile din Moldova. Despre ce vrei tu, din România. Undeva într-o postare de-a ta. De ce? Pentru că grecii și turcii plătesc anual campanii de denigrare, ca să-i atragă pe români. Iar noi punem botu... Noi nu știm decât să ne plângem, dar când ajungem în Grecia sau Turcia, țări cu locuri frumoase, înghițim orice mitocănie sau golănie. Știm să spunem foarte multe lucruri rele despre ai noștri, lăsăm capul în jos în fața străinilor. După care spunem că suntem suveraniști. Folosește unul din aceste două #: #litoralromanesc #vacantaromania și vei face un lucru bun. Dă un share și vei face două lucruri bune. Un gest de susținere pentru cei care se străduiesc să dea de muncă la zeci de mii de oameni și să crească un litoral, o afacere în turism, în ciuda celor care ne guvernează. Nu sunt perfecți, dar merită susținuți. Mai mult decât îi susținem pe greci sau pe turci. ”

Sursă foto: Freepik
Turismul românesc, cauza crizei
Turismul românesc este în situația în care este dintr-un motiv istoric. România a trecut în 1989 printr-o schimbare de regim. A schimbat un sistem economic cu altul. Turcia și Grecia au avut și ele dictaturi dar au avut economie de piață. Așadar, socul politic nu s-a răsfrânt asupra economiei.
Albania și Bulgaria nu aveau mari complexe turistice. La ei, privatizările au avut loc mai ușor. România comunistă concepuse totul în sistem „mega”. Erau mari complexe industriale, mari complexe turistice, la Mare, la Munte, chiar și la podiș, deal și câmpie. Construite în perioada în care România luase masiv credite externe (1969-1978), în anii 80, necesitatea rambursării arieratelor a oprit modernizările. Infrastructura absorbea numărul de mașini prin circulația alternativă (numere cu soț/fără soț). În plus, plata datoriei externe a dus la raționalizarea carburantului. Se călătorea mai rar cu mașina, se mergea cu tren, autocar.
În 1990, turismul românesc avea complexe mamut. Restaurantele dădeau de mâncare la serii întregi de turiști de 3 ori pe zi. Hotelurile găzduiau sejururile de 12 zile prin Sindicate și Casele de Pensii, mai ales la Mare și în stațiunii balneare. În 1989, statul nu a mai putut întreține complexele, pentru că economia s-a prăbușit. Ele erau conectate pentru utilități la mamuții industriali din zonă. A fost o reacție în lanț.
Tranziția a adâncit criza
Tranziția a sugrumat turismul. Românii au început să consume. Unii au sărăcit, alții au emigrat. Cei care au revenit, au putut cumpăra mașini. În 2000, circulau poate de 10 ori mai multe mașini decât în 1990. Drumurile erau aceleași sau mai deteriorate decât în 1990. Operatorii privați au cumpărat hotelul separat de restaurant.
Turismul se făcea diferit. Cei de la hotel contractau cazarea, masa era la restaurante, sau în cameră. Restaurantele se axau pe evenimente nu pe programe de a hrăni turiștii. Turismul de pensiune a însemnat aglomerație pe aceeași infrastuctură.
Fondurile europene nu au salvat turismul decât parțial
Statul a luat fonduri europene dar turismul a suferit. Nu s-au reabilitat vechile spații. Au preferat să construiască altele. În plus, să ne uităm la Costinești. Gara, de fapt halta de acolo înseamnă un peron asfaltat și poate o copertină care vara e încinsă. Gara din Mangalia este cea istorică în tradiția gărilor dobrogene. Este concepută ca în secolul XX, la 1910, când venea Familia Regală la Mare. Așadar, statul fiind concurent cu firmele private nu s-a corelat cu ele. Adică degeaba ai 10 pensiuni într-o zonă unde gara nu poate adăposti între 2 trenuri mai mult de 25 persoane. Cum să te aștepți să îți vină 500 turiști? La fel și autogările au rămas subdimensionate.
Care este soluția?
Turismul românesc se salvează prin voință. Românii pot salva turismul românesc alegând să stea mai puțin în vacanță dar să meargă în România. Ministerul de Externe trebuie să aibă personalul din ambasade și consulate orientat spre promovare comercială și turistică. Primăriile și Consiliile județene trebuie să conclucreze pentru infrastructură.
Statul trebuie să încerce să facă un inventar al locațiilor părăsite pe care le poate prelua. Și, mai presus de toate, propaganda. Italienii, spaniolii, polonezii. cehii, slovacii, germanii din fosta RDG veneau la Constanța, la Mangalia. Pensionarii Italiei și Spaniei aleg România pentru că pensia lor de 2000-2500 euro poate e insuficientă în Spania sau Italia,dar e venit decent pentru pensionari în România.
Așadar, în loc să criticăm turismul românesc în aplauzele grecilor, turcilor care ne momesc cu o limonadă în plus sau cu un charter inclus, hai să ne facem turismul nostru. Ca pe stadion; „hai că se poate!”
Post scriptum: Poate cine e pe la Ministerul sau Agenția pentru Turism, sau cum s-o mai numi, poate răspund la telefoane, poate fac audiențe pentru cetățeni. Unii avem idei, dacă de bami ducem lipsă!