Noul mandat al lui Donald Trump la Casa Albă deschide era revenirii Statelor Unite în poziția de hegemon mondial. Este un proces complex - căruia președintele i-a definit parțial principalele coordonate - început după două decenii în care fenomenul globalizării i-a permis Chinei o proiecție de putere comparabilă cu cea a Americii de la sfârșitul secolului trecut.

Afirmarea puterii Americii se va realiza prin redefinirea regulilor și mecanismelor internaționale - chiar prin renunțarea la unele dintre ele - stabilite după al Doilea Război Mondial și consolidate în urma Războiului Rece. Într-un fel sau altul, aceste reguli au permis extinderea peste măsură a globalizării aducând resurse nelimitate în curtea adversarilor Washingtonului. Pe acest eșichier mai complex ca niciodată, unde suntem noi, europenii? Cât de mult putem lua din exemplul ,,liderului democrației liberale occidentale’’ înstalat zilele trecute la Casa Albă?

De fapt, nu trebuie să privim insistent spre Washington, unde Trump a câștigat puterea prin alegeri libere, pentru că avem exemple chiar lângă noi, ca să nu zic, între noi: Ungaria, Slovacia, Croația chiar Italia. ,,Sunt țări prea mici iar Italia nu se încadrează, pentru că prin fapte este mai puțin suveranistă decât alții,, - ni se va răspunde. Ok. Atunci așteptăm alegerile din ograda ,,celor mari’’ - Germania și Franța - să vedem noile reguli și progresul sau regresul democratic, pe tipar euro-american. Pentru că revenirea lui Trump la Casa Albă înseamnă, pentru Europa, o altă influență americană și un nou tip de prozelitism pro-Washington.

Neliniștea liderilor europeni este însă accentuată vizibil de narativul agresiv al lui Trump în problematica economico-comercială. Cum va schimba ,,bunul samaritean’’ american regulile transatlantice în domeniu și care vor fi consecințele pentru Bruxelles? Asupra acestui subiect mă voi opri în rândurile de mai jos.

Un discurs novator, amenințător și ... pacifist

Prin discursul său de săptămâna trecută - reiterat succint, pentru străinătate, în intervenția la Forumul de la Davos - noul președinte nu și-a stabilit doar prioritățile, ci a furnizat un cadru general al modului cum va lucra administrația în următorii patru ani. Va avea grijă ca America să fie ,,măreață’’ între frontiere iar potențialul său economico-militar să-i asigure primordialitatea politică, nu oriunde pe glob ci doar acolo unde este strict necesar. Trump consideră că valorificarea potențialului Americii nu înseamnă participarea la conflicte sau intrarea în alianțe care să conducă la angajamente militare directe. Pentru Washington, violența armată nu mai este o prioritate, nici măcar o necesitate. Au mai fost președinți care au plecat la drum cu asemenea gânduri și idei, dar pe parcurs au schimbat opțiunile. Acum, America trebuie să redevină măreață prin ea însăși, prin ceea ce face acasă, iar ceilalți trebuie să o privească de jos, cu respect profund, admirație și un ușor fior de teamă.

Economia, bat-o vina

Mai complicat este capitolul economic. Măsurile anunțate, de protecție a producției manufacturiere americane, deja dau frisoane Chinei - cel mai mare furnizor de bunuri și servicii pe piața Statelor Unite - dar și europenilor și celorlalte două state nord-americane. Sistemul global de reguli, stabilite de comun acord în cadrul WTO - Organizația Mondială a Comerțului (fostă GATT), nu-l mai satisface pe noul președinte care urmărește redefinirea raporturilor comerciale prin negocieri bilaterale. În acest mod, va fi evidențiată - într-o altă dimensiune - importanța strategică a pieței  și forței  economiei americane atingându-se două obiective: o poziție avantajoasă pe segmentul comercial și spațiu larg de manevră în cel politic. În chestiunea relațiilor transatlantice, impunerea de taxe vamale exportatorilor europeni ar fi - în viziunea Casei Albe - singurul mod prin care ,,Statele Unite vor fi tratate corect și cu respect’’.

Competiția Trump - von der Leyen are de la început un câștigător

,,Țările europene vor fi subiectul unor taxe vamale - a afirmat The Donald și înainte și după instalarea în Biroul Oval. Nu este vorba de o replică în stil trumpist ci de o amenințare reală. ,,UE nu se poartă frumos cu noi - a adăugat Trump. Nu ne cumpără automobilele și produsele agricole. De fapt cumpără foarte puțin. Avem un deficit de 2-300 miliarde dolari cu ei. Într-adevăr, China este agresivă dar sunt și alți mari agresori’’.

Replica Bruxelles-ului a venit prin vocea Ursulei von del Leyen, considerată de analiști un adversar șters al lui Trump în planul discursului, mai ales când știe că pe pământ american sunt destule dovezi legate de modul cum a gestionat unele chestiuni legate de ... pandemie. ,,Regulile se schimbă în comerțul internațional - a declarat cu voce stinsă Ursula. Noi europenii putem să nu ținem seama de acestă realitate, dar trebuie să ne facem socotelile în consecință. Valorile noastre nu se schimbă, dar pentru a le apăra, unele lucruri trebuie schimbate’’. Probabil, vom afla care sunt acelea... după prima întâlnire cu Trump de unde va ieși răvășită rău... Mai rău decât la întâlnirea cu Erdogan de la Ankara, de acum câțiva ani. Până atunci, să vedem ce se va întâmpla dacă președintele va experimenta ,,teoria celor două obiective’’ pe europeni.

O nouă breșă în unitatea europeană. Concluzii ...

În primul rând, cred că se va crea o serie de fisuri în unitatea europeană - atât cât este ea - și se va reduce și mai mult capacitatea Uniunii de a-și apăra poziția în probleme internaționale, care o privesc în mod direct: economice, politice și militare. Dacă dăm filmul înapoi cu câțiva ani, observăm că Donald Trump, încă din perioada primului mandat, nu a privit cu mult entuziasm consolidarea unității Europei în jurul Bruxelles-ului. Când avea ceva de comentat la adresa ,,bătrânilor’’, critic desigur, se referea fără ocolișuri, la o țară anume. Doamna Merkel din Germania știe foarte bine acest lucru deși bunicul lui Trump venea de pe meleagurile sale. Henry Kissinger, născut și el în Germania, avea cam aceleași idei despre UE, exprimate oarecum metaforic, adică diplomatic.

Revenind la ale noastre, nu știu cât de mult vede Trump în UE un aliat al Americii, dar în mod cert o consideră un potențial rival economic care, spre deosebire de Washington, promovează libertatea comerțului internațional, principiile și regulile WTO. Cu alte cuvinte, va fi în contrast cu protecționismul domnului președinte care nu va ezita să penalizeze statele europene - marii exportatori - impunând mult trâmbițatele taxe vamale crescute și chiar bariere netarifare. Întrebarea care se pune este legată de soliditatea consensului între guvernele europene privind forța răspunsului care va trebui dat administrației Trump. Replicile Ursulei reproduse mai sus nu pot fi considerate un răspuns. Vor exista retorsiuni impuse de Bruxelles? Se va accepta principiul american al negocierilor bilaterale?

Probabil se va adopta o formă combinată în funcție de interesele ,,celor mari’’ care sunt și cei mai importanți exportatori peste Atlantic, deși în proporții diferite. Oricum, unitatea Europei va fi supusă la grea încercare, iar divergențele apărute între membri UE vor fi în folosul Washingtonului.

Notă. Inițial, am vrut să mă refer și la disputa transatlantică pe tema apărării Europei, bugetelor militare și a războiului din Ucraina. Subiectul este vast, generos și ar însemna ca textul să fie extrem de lung. Îl voi aborda într-un alt articol analitic.