După ce a fost primit cu mare pompă în Emiratele Arabe Unite și în Arabia Saudită, în decembrie 2023, Vladimir Putin urma să se întâlnească cu președintele Erdogan la Ankara în aceste zile. Date de ultimă oră arată că vizita - mereu sub semnul întrebării - a fost amânată pentru sfârșitul lui aprilie sau începutul lunii mai.

Știm însă că indiferent de data întâlnirii, dintre subiectele de pe agenda de discuții nu poate lipsi cooperarea turco-rusă în domeniul nuclear și energetic, în general. Cu certitudine, agenda conține și spinoasa problemă a exporturilor de cereale ucrainene pe Marea Neagră din care Erdogan și-a făcut un titlu de glorie în perioada 2022-2023 și, după ultimele informații, o încercare de mediere între locatarul de la Kremlin și Zelenski. Probabil, aceste propuneri ale părții turce pentru discuțiile de la Ankara au adâncit misterul din jurul întâlnirii.

Summitul Putin-Erdogan și evoluția raporturilor ruso-turco-ucrainene vor constitui subiectul unui alt articol. Deocamdată, vom aborda chestiunea ,,brâului nuclear’’ rusesc în jurul Mării Mediterane devenit un adevărat purtător material al inițiativelor de politică externă regională a Moscovei, cu extensie în alte zone ale lumii.

Prietenia cu năbădăi Putin-Erdogan este eficientă…energetic

Pe fondul sancțiunilor impuse Rusiei de către o parte a comunității internaționale, Turcia erdoganiană  a continuat și extins cooperarea cu Moscova începută în 2018 prin lansarea proiectului unei centrale nucleare cu patru reactoare  - la Akkuyu, în sudul țării - cu o putere instalată de 4800 MW. În aprilie 2023, s-au realizat primele probe tehnologice ale acestei centrale care va asigura 10% din consumul autohton de energie electrică. Este una dintre cele mai mari din lume.

Deși amplasată într-o zonă seismică, IAEA o consideră printre cele mai sigure din noua generație. Însă centrala de la Akkuyu mai deține un record, de fapt o premieră de această dată, pe segmentul politico-economic. Va fi gestionată integral de constructor. Ankara va cumpăra energia produsă la un preț variabil, care va fi stabilit periodic cu partea rusă. Nu excludem ca la întâlnirea Putin-Erdogan să fie abordat subiectul celei de a doua centrale nucleare din Turcia care urmează să fie construită la Sinope, pe malul Mării Negre. Inițial, proiectul trebuia realizat de un consorțiu franco-japonez, dar ulterior s-ar fi decis să fie realizat tot în cooperare cu Rosatom.

Deci, Rosatom traversează Marea Neagră, de la nord la sud asigurându-și primordialitatea în cea mai importantă regiune din bazinul Mediteranei extinse. Centrala noastră de la Cernavodă ar asigura un gen de contrapondere…occidentală în fața influenței nucleare rusești. O să vedem în continuare că Rosatom - societatea rusă specializată în domeniul atomoelectric -  traversează și Marea Mediterană tot de la nord la sud, dar și de la est la vest construind un ,,triunghi de influență’’ cu vârfurile în Turcia, Egipt și Maroc.

Periplul african al lui Vladimir Putin începe în Egipt

La 23 ianuarie, Vladimir Putin a participat, prin video, la așezarea pietrei de temelie a celui de al patrulea reactor în perimetrul centralei atomoelectrice de la El-Dabaa - în Egipt, la 170 km est de Alexandria, pe malul Mediteranei orientale. Este cel mai important proiect african al societății Rosatom, cu un cost total de 30 miliarde de dolari și o putere instalată finală de 4,8 GW.

Tratativele despre această nouă inițiativă de cooperare ruso-egipteană în cadrul marelui proiect de la El-Dabaa au debutat în aprilie 2022 - la aproape două luni după lansarea ,,operațiunii speciale’’ din Ucraina. Analizând problema din punct de vedere geopolitic, centrala în discuție face parte din planul de expansiune nucleară a Rusiei care, pe lângă proiectele menționate mai sus, cuprinde centrala de la Kudankulam (statul Tamil Nadu, din sudul Indiei) și cea de la Paks (Ungaria). Tratative în curs sunt acum cu Uganda și Vietnam.

Proiectul din Egipt lansează un nou tip de parteneriat pe care Rosatom - a se citi Kremlinul - intenționează să-l implementeze în unele dintre statele care vor să-și construiască o industrie energetică în domeniul nuclear și s-au angajat în acest sens la COP 28 din Dubai (noiembrie-decembrie 2023). Reamintesc faptul că la conferința menționată mai sus, 22 de țări - în frunte cu Statele Unite și Franța – s-au angajat să-și tripleze capacitățile nucleare civile până în 2050. În funcție de condițiile financiare și mai ales politice, unele dintre ele se vor adresa Rusiei și Rosatomului pentru realizarea propriilor proiecte. De la demonstrarea superiorității tehnologice la obținerea supremației politice nu este decât un pas. Al Moscovei, desigur.

Rusia își construiește sfera de influență pentru generațiile viitoare

Acordul dintre Moscova și Cairo prevede că partea rusă va acoperi 85% din costurile proiectului de la El-Dabaa. Probabil, va acoperi mai mult de 90% întrucât partea egipteană nu stă prea bine  la capitolul valută disponibilă. Rosatom a impus însă un nou tip de contract - numit build-own-operate (BOO) - în baza căruia Rusia va primi un procent important din prețul energiei produsă și vândută.

Cadrul contractual se extinde pe întreaga durată a funcționării celor 4 reactoare și nu - ca în cazurile ,,clasice’’ - până la stingerea datoriei. Vorbim aici de cel puțin 60 de ani. ,,Invenția’’ în materie de contracte pe termen lung nu este rusească. O companie sud-coreeană construiește la Baraka, în Emiratele Arabe Unite, o centrală atomoelectrică impunând condiții similare din punct de vedere financiar. Numai că statul coreean nu are veleități și nici speranțe de mare putere, extinse pe generații întregi…

O trainică prietenie - Putin-Al Sisi - și un ,,cap de pod’’ rusesc în Africa

Rusia și Egiptul întrețin relații particulare de decenii însă s-au apropiat mai mult de când generalul Al-Sisi a preluat puterea la Cairo, în 2014, anul când Moscova ocupa Crimeea. În fața acuzațiilor din Occident privind nerespectarea drepturilor omului, noul lider egiptean a strâns raporturile cu Putin, mai puțin preocupat de aspectele în discuție. A păstrat o neutralitate binevoitoare față de Moscova și nu s-a implicat în chestiunea sancțiunilor.

La ultimul Forum Rusia-Africa (Sankt Petersburg, iulie 2023) s-a întâlnit cu președintele rus abordând subiecte de mare interes pentru economia țării sale. Pe lângă problema centralei de la Al-Dabaa, s-a discutat despre construirea unui parc industrial rusesc în zona Canalului Suez și participarea Federației Ruse la reabilitarea structurii feroviare naționale. Conflictul din Gaza i-a găsit pe cei doi lideri pe poziții apropiate. Al-Sisi a contribuit la evacuarea cetățenilor ruși din Fâșia Gaza și la transferul în interiorul zonei a ajutoarelor umanitare trimise de Moscova. Toate acestea, cu câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale din Federația Rusă. Nu e puțin lucru.

Egiptul devine în mod real un veritabil ,,cap de pod’’ al Moscovei în Africa, fiind în același timp, un stat-cheie în procesul de extindere a influenței ruse în Orientul Mijlociu. De altfel, la sfârșitul lui 2023, în cadrul conferiței sale de presă anuale, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a menționat Egiptul ca parte a ,,noii noastre vecinătăți’’ alături de Iran, Arabia Saudită, EAU, Qatar și…Turcia.

Marocul optează (și) pentru Moscova

La 30 august 2023, Rosatom Smart Utilities - o filală a colosului rusesc - a anunțat semnarea unui acord cu Marocul într-un domeniu pe care regele Mohammed al VI-lea l-a numit ,,chestiunea strategică a apei’’. Este vorba de un complex de desalinizare a apei marine utilizând tehnologie nucleară rusă. Detaliile acordului nu sunt publice, însă analiștii apreciază că partea rusă va primi fosfați în contrapartidă, Marocul deținând aproape 75% din rezervele mondiale.

Rezervele de uraniu sunt și ele consistente - peste 6 milioane tone de oxizi ai acestui metal radioactiv - asociate zăcămintelor de fosfați, ușor accesibile. Acordul ar conține și o clauză privind cooperarea bilaterală în domeniul energiei electrice pornind tocmai de la rezervele de uraniu. Consumul de energie electrică în Maroc crește cu 5-6 % pe an iar deficitul actual este imens. Extinderea acordului menționat mai sus de la desalinizare la construcția unei/unor centrale atomoelectrice pare a fi o soluție acceptabilă pentru Rabat. Chiar dacă rămâne la sectorul desalinizării în Maroc, Rusia a închis ,,triunghiul nuclear’’ din Marea Mediterană, purtător material al influenței sale în întreaga regiune.