Editura Evenimentul si Capital

ION ȚIRIAC - NUME DE COD TITI IONESCU. Adevărul despre relația miliardarului cu Securitatea - Documente inedite

18-04/tiriaca-465x390
Autor: | | 2 Comentarii | 7388 Vizualizari

Ion Țiriac și Securitatea. Cum a intrat miliardarul român în atenția Direcției a II-a de Contraspionaj, cum a devenit agent, dar și cum a fost urmărit până în 1989, puteți afla din prezentarea unor documente inedite.

Despr

NUME DE COD - TITI IONESCU

Biografia sa nu ar fi însă completă dacă nu am vedea și ce s-a întâmplat înainte de 1989, când România era republică socialistă, conducătorii erau comuniști, iar Securitatea era cea care supraveghea milioane de români. Din această plasă Ion Țiriac nu putea să scape, dar așa cum veți vedea pe parcursul acestui articol, a fost unul din românii care a știut să ocolească cu abilitate capcanele presărate pe parcursul unei cariere extrem de interesante.

Pentru că povestea legăturii dintre Ion Țiriac și Securitate este una extrem de capricioasă.

Așa cum rezultă din documentele consultate de autorii articolului.

Ceea ce se știa până acum era faptul că așa cum a stabilit CNSAS încă din 2007, printr- un verdict reluat în 2010, Ion Țiriac apare în arhivele Securității. El este titularul unui dosar de reţea, cu numele conspirativ „Titi Ionescu”, conţinând un angajament şi două note informative.

Ion Țiriac a fost recrutat, în 1963, pentru a oferi informaţii despre „sportivi şi delegaţi străini” cu care fostul tenismen intra permanent în contact.

Conform relatărilor presei din aceea perioadă, din dosarul pe care l-au consultat rezultă că Securitatea a renunţat la serviciile lui Ion Ţiriac în 1966, fiind nemulţumită că acesta „a dat dovadă de rea-credinţă”, vezi comunicatul CNSAS. În acest context, Colegiul CNSAS a decis să emită o adeverinţă de necolaborare pentru miliardarul român.

Este perfect adevărat, dar “Evenimentul Istoric” vine să completeze aceste informații cu o nouă serie de documente inedite care se găsesc în dosarul de urmărire informativă întocmit de Securitate pe numele lui, dar și dintr-un alt volum de dosare din arhiva CNSAS dedicat problemei „Sportul”. Documente care nu au mai apărut până acum în spațiul public.


Cum îl evalua Securitatea pe Ion Țiriac

Orice recrutare a unui agent reprezintă un proces laborios de evaluare și găsirea formulelor potrivite pentru reușita operațiunii. Chiar dacă vorbim de anii ’60, modul în care era recurtat un agent este similar cu cel dinainte de 1947, dar și cu cel pe care o să-l regăsiți până în 1989. Securitatea era o instituție în care spiritul birocratic era prezent ca atare, se întocmeau rapoarte peste rapoarte. Cum este și în acest caz. Documentul de mai sus reprezintă primul pas pe care-l face un ofițer de informații atunci când pleacă într-o operațiune de recrutare. Documentul începe cu o scurtă biografie a lui Ion Țiriac care trebuia să dovedească că are profilul potrivit pentru misiunile ce urmau.

„Este un element bun”

Într-o propunere de recrutare trebuiau trecute în revistă toate posibilele elemente de biografie. Înaintea unei asemenea propuneri, ofițerii de securitate cereau date de la toate compartimentele susceptibile de a avea interes în persoana celui care urma să fie recrutat.

Din punct de vedere al moralei comuniste, Ion Țiriac reprezenta pentru Securitate o oportunitate care merita exploatată. Rudele sale aveau origine sănătoasă, membri ai Partidului Muncitoresc Român. Direcția a II-a din Securitate care urma să se ocupe de el, reprezenta la acel moment unitatea de contraspionaj, interesul operativ în ceea ce îl privește pe Ion Țiriac fiind legat de faptul că începuse să aibă succes ca sportiv, călătorea în străinătate, intra în contact cu cetățeni români refugiați în Occident.

Este un exemplu bun pentru a vedea modul în care se realiza recrutarea ca agent a unui personaj cunoscut. În finalul propunerii, sunt luate în calcul două variante:

- dacă are o atitudine pozitivă și manifestă respect față de activitatea organelor de securitate, i se va propune începerea colaborării

- dacă ar fi avut o atitudine negativă s-ar fi renunțat la recrutarea sa, trecându-se la planul de rezervă.


BIOGRAFIE OFICIALĂ

Ion Țiriac (n. 9 mai 1939, Brașov) și-a pierdut tatăl la vârsta de zece ani. A locuit pe aceeași stradă și a lucrat în aceeași fabrică cu Günther Bosch, un mare tenismen și totodată alt obiectiv al Securității.

Între 1958 și 1964 a fost membru al echipei de hochei pe gheață a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din Innsbruck și la Campionatele Mondiale.

În 1970, a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros. Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, câștigând alături de Ilie Nastase, în afară de Roland Garros, numeroase alte turnee precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open și Canadian Open (1972), Arymehr Cup (1977), alături de Guillermo Villas la Baltimore International și Nice International (1977), Volvo International (1979) și, alături de Adriano Panatta, Campionatului Mondial de tenis, Sao Paolo (1974).

Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis între 1959 și 1978, disputând trei finale, cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându- l ca partener pe Ilie Năstase.

În 1971 a primit de la Nicolae Ceaușescu Ordinul Muncii Clasa I, pentru calificarea în finala Cupei Davis.

A continuat să se implice în tenis, fiind managerul Ilie Nastase, Guillermo Vilas, Henri Leconte, Boris Becker, Mary Joe Fernandez, Anke Huber si Goran Ivanisevici, dar și a numeroase turnee ATP.

Președintele Comitetului Olimpic Român din 1998 până în 2004.

Deține numeroase afaceri în zona imobiliarelor, vânzării de mașini și distribuție de produse petroliere, fiind unul din acționarii inițiali ai ProTV.


În facsimil, angajamentul pe care Ion Țiriac l-a semnat cu Securitatea în data de 11.07.1963. Este formulat după tipic, existența în final a numelui conspirativ „Titi Ionescu” arătând faptul că și-a asumat și identitatea conspirată.


Un raport care se făcea după întâlnirea în care era finalizată o operațiune de recrutare. Ofițerul de securitate avea grijă să verifice sinceritatea noului agent prin punerea unor întrebări al căror răspuns îl cunoștea. Așa putea să-i măsoare gradul de sinceritate încă de la prima întâlnire. Mai mult, acestea erau consemnate într-o notă informativă al cărui scop nu era documentarea unor probleme noi, ci marcarea momentului și „legarea” agentului printr-o operațiune în care începea să furnizeze informații. Dacă vreți este aidoma unei operațiuni de dresaj în care începi să obișnuiești subiectul cu o anumită rutină.


Securitatea îl abandonează pe Țiriac. Pentru că Țiriac abandonase Securitatea

Relația de colaborare între Țiriac și Securitate se va întrerupe după numai trei ani, în 1966, când cei care l-au recrutat au decis abandonarea legăturii. Trebuie spus că un asemenea comportament, așa cum rezultă din raportul acestora,este destul de curajos. Această atitudine poate fi pusă și pe seama relației speciale pe care tenismenul o avea cu Ion Gheorghe Maurer, demnitarul comunist care ocupa a doua poziție în ierarhia statului, dar și pe seama unei atitudini ușor batjocoritoare. Ceea ce, repetăm, reprezenta un act de curaj în 1966. Ofițerii de securitate au constatat că nu le-au fost furnizate informații cu valoare operativă, că Țiriac se ocupa cu contrabanda, iar soția sa de origine germană avea părinți emigranți care intraseră în legătură cu Serviciul de Informații Vest-German. Țiriac refuza să dea Securității amănunte privind vizitele la socrii în RFG, iar cumnatul lui sosit în România avusese o atitudine suspectă. Dușmănoasă. Securitatea propune abandonarea sa ca agent întrucât era clar că nu pot colabora. Pentru autorii articolului, este evident faptul că s-a acționat cu prudență și diplomație, atitudini ușor nespecifice acelor vremuri. Vorbeam de un sportiv de la clubul Dinamo, ofițer de Miliție, cu rude în străinătate...


CARIERA MILITARĂ

Potrivit surselor consultate de autorii articolului, în 1989, Ion Țiriac avea gradul de locotenentcolonel în cadrul Ministerului de Interne, dar acest lucru nu a putut fi confirmat oficial. De altfel, cariera militară a lui Ion Țiriac avea să fie legată de Ministerul de Interne mult timp.

“În anul 1960 (n.r. avea 21 de ani), Ion Ţiriac a fost încadrat ca sublocotenent de miliţie în cadrul Secţiei de tenis a Clubului Sportiv „Dinamo” Bucureşti – pendinte de Ministerul Afacerilor Interne (cu un an în urmă Ţiriac venise prin transfer de la Braşov). Datorită performanţelor sale sportive interne şi internaţionale, UTMistul Ion Ţiriac a fost avansat la excepţional ajungând în 1965 la gradul de locotenent major de miliţie.

La data de 9 aprilie 1965, locotenentul major Ţiriac I. Ion a fost decorat cu Medalia „În Serviciul Patriei Socialiste”, clasa a II-a, pentru „5 ani vechime în unităţile militarizate ale Ministerului Afacerilor Interne”.

Prin acelaşi act normativ au fost decoraţi şi celebrii fotbalişti dinamovişti, Ion şi Lică Nunweiler (care erau la acea dată încadraţi în Miliţie cu gradul de căpitan, respectiv locotenent major). După ce în octombrie 1971 echipa României a ajuns în finala Cupei „Davis” (pe care a şi pierdut- o în faţa Statelor Unite), tenismenilor Ilie Năstase şi Ion Ţiriac li s-a acordat Ordinul „Muncii”, clasa I, pentru merite deosebite în activitatea sportivă”, potrivit milițiaspirituala.ro.

De ce dorea Securitatea română să țină sub observație un personaj atipic pentru acele vremuri nu este greu de explicat.

Ion Țiriac reprezenta, alături de Ilie Năstase și Nadia Comăneci, unul din produsele de succes ale Republicii Socialiste România. Un “produs” care era tratat cu multă atenție, având mult mai multă libertate de mișcare decât un cetățean obișnuit, dar care beneficia și de o atenție specială.


CARACTERIZARE

Asupra sportivului Țiriac Ion, din secția Tenis de cîmp Dinamo București

Sportivul Țiriac Ion este angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (avînd gradul de sublocotenent) și în același timp student la Insitutul de Cultură Fizică, în anul II.

Ca valoare sportivă Țiriac Ion este maestru al sportului și cîștigător al titlului republican la proba de simplu în anii 1959, 1960 și 1961, iar la probele de dublu bărbați și mixt în anii 1960 și 1961.

Pe plan extern sportivul Țiriac Ion a obținut o serie de rezultate de mare valoare internațională, îndeosebi anul acesta la Cairo și Alexandria, unde a învins 3 dintre cei mai valoroși sportivi din lumea tenisului.

Din punct de vedere al manifestărilor pe teren, sportivul Țiriac Ion, în ultimul timp a avut o comportare foarte bună eliminând aproape total unele lipsuri sesizate în anii precedenți.

Ca atitudine morală și comportare în viața particulară sportivul Țiriac Ion este și trebuie să fie un exemplu pentru ceilalți sportivi (nu fumează, nu consumă alcool și nu-și pierde nopțile cu jocuri de noroc și respectă întocmai principiile unui sportiv de performanță); iar în același timp este antrenat de persoane mature, foarte serioase care l-au încurajat și susținut în toate domeniile de activitate sub aspectul unei înalte morale și conduită exemplară.

Sportivul Țiriac Ion are un nivel ideologic-politic corespunzător, care l-a situat în lumina sportivului conștient de sarcinile care-i revin (pe terenul de sport, cît și în societate), atât pe plan intern cît și extern, nemanifestînd în nici o împrejurare atitudini cosmopolite.

Sportivul Țiriac Ion este un fiu bun și frate în același timp. Aceasta am constatat-o din manifestările lui de grijă pentru familie, în țară și în diversele concursuri și împrejurări cînd am avut ocazia să fim împreună.


Țiriac, Năstase, Ruzici, în 1984

Documentul de mai sus este important pentru a înțelege amploare legăturilor dintre Securitate și sportivii de performanță. Personajul care semnează această notă este Nicolae Stan, președinte al CNEFS, fost ofițer superior în Departamentul Securității Statului.

Nicolae Stan este considerat adevăratul protector al lui Ilie Năstase, acesta girând în perioada în care era cadru militar activ, toate deplasările făcute de Năstase în străinătate. Cu alte cuvinte, Nicolae Stan intervenea de fiecare dată pentru ca Ilie Năstase să primească pașaport. Trebuie știut faptul că pașaportul pe vremea comunismului trebuia predat de către un om obișnuit în 24 de ore de la sosirea în țară la Direcția de Pașapoarte sau la locul de muncă


ȘEFUL BIROULUI Lt.col. DRAGOMIR GH. LUCRĂTOR OPERATIV Cpt. DUNA GHEORGHE

21.03.69

Deoarece obiectivul nu mai face parte din cadrul clubului Dinamo de la data de 30.11.68, cînd a fost trecut în rezervă, iar în prezent activează ca sportiv la CNEFS cu aprobare a căruia se află pe bază de contract în Italia întregul material care prezintă importanță operativă va fi trimis ISM București.

Din materialele obținute rezultă că obiectivul a luat legătura cu un fugar din SUA angajîndu-se că va transmite rudelor acestuia unele vești. Pînă în prezent nu s-a stabilit dacă acesta a luat legătura cu rudele fugarului.

Despre soția obiectivului s-a stabilit că intenționează ca urmare a unor neînțelegeri financiare să se despartă după care ar dori să plece la părinții săi în RFG care s-au stabilit în acest stat în 1968.

Materialul despre soția obiectivului va fi trimis tot la ISMB (nedescifrabil) care asigură școala generală (sau germană) unde lucrează sus numita.

Mapa de lucru se va închide cu neglijență de mică importanță fără ca elementul să fie luat în evidență generală.


RELAȚIA CU ION GHEORGHE MAURER

Originile acestei libertăți neobișnuite acordate lui Ion Țiriac a constat, potrivit unor istorici, în relația deosebită pe care acest a avut-o cu Ion Gheorghe Maurer.

Cine era Maurer în anii ’60? Unul din cele mai importante persoanje ale nomencalturii comuniste. I se spunea “aristocratul roșu” pentru că deși trăia într-o țară comunistă avea apucături de boier din perioada interbelică. Era numărul doi în ierarhia politică, după moartea lui Gheorghiu Dej rămâne în top. Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902, București - d. 8 februarie 2000, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1961-1974 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române în perioada 11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961. După moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej în 1965, Maurer, împreună cu Emil Bodnăraș și Manea Mănescu l-au sprijinit pe Nicolae Ceaușescu împotriva lui Gheorghe Apostol. În anii care au urmat, Maurer a contribuit la consolidarea puterii lui Ceaușescu. A primit numeroase decorații și distincții.

Acest personaj puternic era partenerul de tenis al lui Ion Țiriac. O relație despre care miliardarul român vorbește cu respect, dar reținere.

Ion Țiriac, într-o emisiune a ProTV:

“M-au dat afară din școală,după care, încă o dată eu pot să-mi exprim și astăzi recunoștința în fața familiei Maurer, pe vremea aceea, pentru că era președintele Consiliului de Miniștri, în faptul că la o vârstă foarte fragedă am început să joc tenis cu dumnealui și familia la un moment dat, fiind încă foarte tânăr,m-am dus la cadre la Ministerul Tineretului și Sportului, cum era pe vremea aceea, și mi-a spus: Domnule, dumneata nu mai ai pașaport. Sunteți nebuni, eu mâine trebuie să plec la Moscova, da ce am omorât pe cineva? Într-adevăr dăduse ordin să-mi ia pașaportul până când termin liceul. În 4 luni de zile am terminat și a IX-a și a X-a și bacalaureatul imediat și pe urmă mi s-a spus uite pașaportul dar, ce facultate vrei să faci. Intrasem și la ICEF și la Drept”.


Ion Țiriac îl cunoștea pe Prințul Dimitrie Sturza din 1965

O notă informativă cu valoare istorică ne aduce în atenție legătura dintre Ion Țiriac și Prințul Dimitrie Sturza. Născut în aceeași perioadă cu Ion Țiriac, Sturza venea dintr-o familie cu rădăcini nobile în România, fiind botezat de Regina Elena și Regele Mihai.

A făcut școala primară în București, însă după abdicarea regelui a plecat în Occident stabilindu-se în Elveția. Pasionat de tenis, a câștigat de peste 30 de ori campionatul Elveției și a jucat alături de Ion Țiriac și Ilie Năstase în circuite internaționale.

Averea sa este estimată la peste 150 de milioane de euro, fiind în continuare bun prieten cu Ion Țiriac.

Nota informativă are o tentă hazlie, securiștii fiind informați că Țiriac are mulți bani după ce se întâlnește cu Sturza.


Una din notele care atestă faptul că Ion Țiriac era în atenția organelor de Securitate pentru operațiuni de introducere în țară a unor obiecte greu de procurat din comerțul socialist


Banii lui Țiriac, marea dilemă a Securității

O notă (cea de sus) care redă o discuție dintr-un restaurant (Casa Centrală a Armatei) dintre sursa și doi oficiali ai clubului Steaua vă va stârni un zâmbet. În 1968 femeia care-i făcea curățenie lui Ion Țiriac acasă a dat peste o valiză plină cu bani românești și străini.

„Din discuție reieșea că aceasta, într-una din zile (în urmă cu două săptămâni) făcând curat la Țiriac acasă, a deschis o valiză pe care acesta o avea într-un dulap și în care a văzut foarte mulți bani românești și străini”

Problema a rămas nerezolvată pentru Securitate, dar Ion Țiriac nu s-a potolit și în 1977 a intervenit pentru a ajuta un cetățean cercetat în baza Legii 18, cea cu averile nejustificate, să plece din țară.


Țiriac privea spre România de la Monte Carlo

Ultima notă pe care o prezentăm apare în dosarul „Sportul”, dedicat întregii problematici. În 1986, Securitatea într-o notă tip sinteză dedicată vizitei lui Günter Bosch, cetățean vest-german, originar din Brașov, fost jucător de tenis și partener cu Ilie Năstase și Ion Țiriac, trece în revistă întregul tablou, dându-ne câteva amănunte importante:

> Ilie Năstase avea un nepot care fugise în SUA

> Ion Țiriac îl pregătea pe Boris Becker și îi lua 30% din venituri

> Ion Țiriac era plecat din 1982 din România, ar fi vrut să se întoarcă în țară, dar îi era frică să o facă întrucât nu-și achitase obligațiile către statul român.

> Adică realizase venituri în valută și nu plătise impozitele potrivit Decretului 233/1974

> Ca să evite impozitele mari pe venituri stătea la Monte Carlo

> Nu era implicat în rămânerea ilegală în străinătate a unor jucători sau antrenori români.


TENISUL - DRUMUL LA VÂRFUL STATUL

Cum a ajuns Ion Țiriac în anturajul acestui înalt demnitar comunist? Așa cum spuneam, prin tenis. Din documentele aflate în dosarele sale de la Securitate nu se întrezărește nici măcar o urmă care să clarifice această relație. Pare că nici n-a existat și dacă nu am avea mărturiile directe nici nu s-ar știi că a existat.

Un element interesant ni-l furnizează istoricul Vladimir Tismăneanu, atunci când vorbește despre familia Maurer:

“Cea de-a doua sotie, Elena (Lilica), era obraznică, incultă și dominatoare. O lăsa săși facă mendrele și, de fapt, o ignora. Din câte știu, ruptura cu Ana Pauker, a fost legată de suspiciunile acesteia privitoare la trecutul Elenei Maurer și nicidecum de cine știe ce divergențe politice. O cunoscuse pe Lilica la tenis, sport “decadent”, iar vigilenta Ana se întreba: “Cine stie ce serviciu i-a plasat-o in brate?” (informatie de la o persoană aflată cândva în anturajul Anei Pauker). Evident, Maurer a căutat ulterior să se prezinte drept un anti-stalinist avant la lettre. Nu a fost, era o născocire, o ficțiune.”

Relația Ion Țiriac - Elena Maurer reprezintă un alt capitol despre care se vorbește în șoaptă. Sunt puțini supraviețuitori dispuși să vorbească, dar se pare că în anturajul bătrânului Maurer, tânărul Ion Țiriac era văzut extrem de favorabil. Așa se explică și modul relaxat în care acesta și-a desfășurat cariera de sportiv.

Și vânătoarea a reprezentat o pasiune comună pentru cei doi, Maurer fiind maestrul lui Țiriac, lucru recunoscut public de acesta: “De foarte tânar, la Brașov, am avut un cerc de cunoscuți care se duceau la vânătoare. Mai târziu, când mi-am luat permis, am vânat de sute de ori cu Gheorghe Maurer pentru care și azi am o stimă foarte mare atât ca vânator, cât și ca om”, spunea miliardarul român.

Concluzie: Ion Țiriac a fost recrutat de Securitate, dar nu a putut fi folosit. Atitudinea sa necooperantă, protecția pe care o avea atât din partea lui Ion Gheorghe Maurer, dar și ca sportiv extrem de cunoscut, abilitatea cu care s-a strecurat printre plasele întinse de regimul comunist îl creionează ca un personaj atipic, cu o personalitate puternică. Toate aceste caracteristici le vom regăsi și după 1989, Ion Țiriac fiind prototipul românului de succes.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)

Olguta Vasilescu a luat FOC! S-A DEZLANTUIT in fata tuturor...Ce s-a putut intampla




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Evenimentul istoric

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI