Evenimentul Zilei > EVZ Special > Theodor Paleologu: „Cumințenia Pământului a devenit miză electorală și este dezgustător ce se întâmplă” | Puterea cuvântului
Theodor Paleologu: „Cumințenia Pământului a devenit miză electorală și este dezgustător ce se întâmplă” | Puterea cuvântului

Theodor Paleologu: „Cumințenia Pământului a devenit miză electorală și este dezgustător ce se întâmplă” | Puterea cuvântului

În partea a doua a interviului acordat Evenimentului zilei, Theodor Paleologu, deputat, profesor și fost ministru al Culturii, spune că sistemul educațional din România este un fel de mamut fără cap și și că subscripția publică pentru opera lui Brâncuși a fost o mare greșeală

– Evenimentul zilei: Şcoala românească actuală este în suferinţă. Dacă vrei să înrobeşti o ţară, îi distrugi educaţia. Aşa s-a şi întâmplat. Ce soluții propuneți?

Theodor Paleologu: Mai cu seamă la capitolul acces la cultură și educație stăm foarte prost, iar aceasta este cea mai cruntă formă de inegalitate, mai gravă decât inegalitatea economică. Pentru că cea economică se poate recupera, pe când cea de acces la cultură și educație e mult mai greu de recuperat. Se vorbește foarte mult de educație, dar aiurea în tramvai… Mă uitam chiar pe flyerul USR-ului – partid care are oameni foarte inteligenți, cu experiență universitară – și scris doar ce vrea să audă lumea: Educaţia are nevoie de 6% din PIB, școli profesionale, practică nu teorie și alte lucruri de genul ăsta. Eu am o abordare puțin diferită. Nu spun ce vrea să audă lumea, ci ce cred că e adevărat. Cred că nu definim în mod clar scopurile educației. Dacă bagi 6% din PIB într-un sistem educațional prost conceput, degeaba dai banii respectivi. Sunt bani aruncați pe ferească. Sigur că trebuie să dăm 6% din PIB educației, dar sistemul trebuie regândit și trebuie redefinite scopurile educației. Ele sunt următoarele: autonomia individuală și să formeze buni cetățeni… noi stăm prost la ambele capitole.

– Ce înțelegeți prin indivizi autonomi?

– Theodor Paleologu: Autonomia individuală înseamnă să gândești critic și să spui ce gândești, dar în mod argumentat și structurat. Lucrul ăsta nu se învață în școlile românești și eu văd rezultatele mai târziu. Oamenii nu știu să structureze, nu au curaj să spună ce gândesc. Te duci într- o școală sau o facultate, pui o întrebare și chiar dacă știu răspunsul, elevii sau studenții nu îndrăznesc să răspundă. Și nici să pună ei întrebări. Eu nu propun încă o reformă a educației, eu propun ceva mult mai radical, și anume o schimbare de optică asupra educației, o redefinire, o clarificare a scopurilor.

– Și de unde trebuie să înceapă această clarificare? Inclusiv profesorii sunt formați să vorbească, iar elevii să asculte… Ce părere aveți despre ordinul ministrului Educației, care reglementează numărul de ore pe care elevii îl alocă acasă rezolvării temelor?

– Theodor Paleologu: E o prostie, nu despre asta e vorba… nu cât timp lucrezi la ceva, ci în ce spirit lucreză elevii la respectivele teme. Dacă temele nu-ți cultivă autonomia, oricât de multe ar fi… sunt inutile. Limitarea numărului de ore alocate temelor va produce un efect egalizator, nivelator la un nivel de jos. Nu e o măsură bună… are un impact asupra ce au dreptul să ceară profesorii. Natura temelor respective e problema. Cu alte cuvinte, când îți dă profesorul o cumpunere, este o compunere în care să spui ce gândești tu, în mod argumentat și structurat, sau este o temă în care doar regurgitezi lucruri auzite de la profesor. Testele grilă, de exemplu, nu-ți spun mai nimic despre autonomia individuală a unui elev, despre capacitatea lui de a gândi… cu mintea lui. Cel mult sunt teste de memorie sau de istețime. Ori scopul educației este să-l faci pe tânăr să gândească cu mintea lui. De asemenea, stăm foarte prost și la spirit civic. Societatea românească suferă de un individualism coroziv… iar a forma buni cetățeni nu înseamnă să le bagi elevilor pe gât „vulgata bunului român”, așa cum spunea Patapievici, adică discursuri patriotarde care îi vor dezgusta și îi vor îndepărta de ideea de națiune, de identitate.

– Cu ce ați asemăna sistemul de educație românesc?

– Theodor Paleologu: E un mamut fără cap. Seamănă cu brontozaurii – corpul foarte mare, un gât foarte lung și un cap extrem de mic.

„Probabil va trebui să tragem concluzia tristă că Brâncuși nu-i de nasul nostru”

– Apropo de a fi buni cetățeni, patriotismul nostru al tuturor este un basm?… ma gândesc la sub scripția publică pentru cumpărarea Cumințeniei Pământului, care a fost un eșec.

– Theodor Paleologu: E jalnic, într-adevăr. Eu cred că patriotismul începe cu grija pentru patrimoniu. Legat de „Cumințenia Pământului”, nu aș gândi toată această poveste în termeni patriotici, ci în termeni de investiție inteligentă. Prețul de 11 milioane euro este un chilipir. Această piesă s-ar scoate pe piața internațională la licitație cu 20 de milioane de euro și s-ar vinde cu peste 30 milioane euro, deci prețul de 11 milioane euro este absolut corect. Cred că Vlad Alexandrescu, și apoi Corina Şuteu, au făcut anumite stângăcii în gestionarea acestui subiect, care au transformat un lucru firesc într-o penibilitate lametabilă. „Cumințenia Pământului” a devenit miză electorală și este dezgustăror ce se întâmplă. Probabil va trebui să tragem concluzia tristă că Brâncuși nu-i de nasul nostru. Ar fi groaznic, dar cam așa reiese… pentru că nu s-au adunat prea mulți bani. Asistăm la o bălăcăreală absolut oribilă în legătură cu opera lui Brâncuși.

– Subscripţia publică a fost o greşeală, o idee proastă?

– Theodor Paleologu: Au mai fost opere importante cumpărate prin subscripție publică. Vă dau exemplul Scoției, care a cumpărat două tablouri de Tizian cu 100 milioane de euro, mult mai mult decât urmează să plăteacă statul român. Însă scoațienii au adunat banii aceștia în opt ani de zile, atât a durat procesul achiziției celor două capodopere. Ideea în sine nu e rea, însă la noi timpul a fost prea scurt. Mai mult, campania de subscripție a marșat pe un argument care nu mi se pare convingător: Brâncuși e al meu, al nostru, e român, când, de fapt, Brâncuși e universal. Și în primul rând Brâncuși e o excelentă investiție – dai 11 milioane de euro pe ceva care face 30 milioane euro -, și nu s-a spus lucrul acesta. Cel mai important argument este să spui că este o investiție bună a banului public. Disputa a ajuns extrem de înveninată pe tema asta. PSDul utilizează ”Cumințenia Pământului” ca instrument anti- Cioloș, e un subiect de campanie electorală, ceea ce mi se pare foarte ieftin, o demagogie ieftină. Nimeni nu câștigă din povestea asta.

„Șeful român e un mic Ceaușescu”

– Credeți că există o cultură a șefului în România, a stăpânului?

– Theodor Paleologu: Categoric. Iar șeful român e un mic Ceaușescu, e un fenomen de patologie a puterii, dar la toate nivelurile… sunt mici Ceaușești peste tot, unde nu te aștepți dai de câte un mic Ceaușescu care crede că le știe pe toate, care urlă, zbiară, dă directive. Pe de altă parte nici subordonatul român nu dă feedback. Adesea este caracterizat de un comportament pasiv- agresiv, de tipul „zi ca el și fă ca tine”. Se vorbește mult despre leadership – sunt tot felul de cursuri, seminarii, conferințe. „Leadership is bullshit”, spunea un profesor de la Stanford și în ce constă „bullshit-ul leadershipului” în varinată românească? Tot românul se gândește când merge la un astfel de curs cum să facă să ajungă el șef. Ori nu asta este problema…. Dacă vrem toți să fim șefi nu vom avea niciodată șefi buni. Ce trebui să învățăm este să fim buni colaboratori, nu zic subordonați că nu-mi place termenul, dar un bun „follower” e mai prețios decât orice și el îl pune în valoare cu adevărat pe lider.

„Klaus Iohannis ar fi bine să nu se mai gândească la următorul mandat”

– Ați fost curtat în ultima vreme de vreun partid?

– Theodor Paleologu: Da. M-a sunat președintele Băsescu. Am fost flatat de atenția lui, însă nu am dat curs ofertei, pentru că m-am fript o dată cu PMP-ul și nu mai vreu să ma frig și a doua oară. Suflu și în iaurt acum. Dar am apreciat gentilețea gestului său.

– Dacă nu obțineți voturile necesare să intrați în Parlament, luați în calcul înscrierea în vreun partid?

– Theodor Paleologu: Nu. Îmi văd de școala mea. Cea mai importantă activitate pentru mine este școala de la Casa Paleologu. Chiar și veniturile mele sunt în special din această activitate. Merge foarte bine. Sunt peste 1.500 de cursanți care ne-au intrat în casă în ultimii patru ani. Asta e principala mea activitate. Cea politică este doar o consecință… eu predau autori care vorbesc tocmai despre datoria morală a implicării în viața cetății, precum Cicero, Plutarh, Aristotel… nu pot să spun una la curs și să fac altceva în viata proprie. Mă implic atâta vreme cât nu-mi dă electoratul papucii. Dacă mă încurajează voi merge mai departe, până în pânzele albe.

– Sunteți mulțumiți de activitatea lui Klaus Iohannis în cei doi ani de mandat?

– Theodor Paleologu: Eu nu am mari așteptări. Principala lui calitate a fost că nu era Ponta și de aia l-am votat. Și nu regret. Nu sunt dezamăgit, se mișcă mai bine decât mă așteptam, dar ar putea să fie mai deschis spre învățare.

– Vi se pare că e dictator?

– Theodor Paleologu: Nu, dar e cam închis în el și nu întreabă, nu discută cu alții în afară de cei din imediata lui apropiere.

– Adică e fix profesorul care vorbește și ceilalți musai să asculte… asta apropo de indivizii autonomi de care vorbeați mai devreme. Și e șeful statului…

– Theodor Paleologu: Înţeleg unde bateţi… probabil nu e un profesor obișnuit să cultive autonomia elevilor. Aveți dreptate, e o posibilă interpretare. E profesor, dar e obișnuit să vorbească doar el. Oricum, ar fi bine să nu se mai gândească la următorul mandat, pentru că nu este bine pentru actualul mandat.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.