Mai mult în glumă m-am gândit la „Ali Baba şi cei 40 de hoţi”, una din cele 1001 de poveşti ale Şeherezadei.

Pentru că ultimele stenograme se pot număra, din prima lor „zi de viaţă” printre cele mai complexe, dacă nu cele mai complexe care au apărut vreodată în scurta noastră istorie contemporană. Dacă faci legături, din aproape în aproape, între personajele care apar în stenograme – şi internetul înlesneşte această acţiune, ajungi la cei 40 de hoţi din povestea clasică. De fapt aceleaşi personaje care apar în toate procesele, în toate investigaţiile media, în toate stenogramele, în toate controversele. Ei se învârt printre politicieni şi îşi păzesc comoara. Ali Baba află întâmplător ascunzătoarea. Urmează o înlănţuire de peripeţii care au fascinat şi fascinează lumea de multe secole. Până la urmă Ali Baba câştigă şi hoţii mor pe rând. Aşa ar trebui să se întâmple şi în realitate.

Nu cred că noi avem şansa să trăim aşa ceva. În prezent opinia publică este prea otrăvită şi ferm împărţită în două tabere. Chiar şi un „eveniment infracţional” de o asemenea amploare , cum este cel sugerat de ultimele stenograme poate trece aproape neobservat. Cei care îl analizeaza, din păcate, nu trec de perdeaua de fum a conspiraţiilor. Din ură prost înţeleasă totul este pus pe seama intereselor politice de parcă ce vorbeau oamenii aceia la restaurant şi ce unelteau le-ar fi fost impus.