În ciuda legăturilor strânse cu China, Taiwanul a înregistrat doar 45 de cazuri și un singur deces. Cu aproximativ 850 de mii de taiwaneni care trăiesc și muncesc în China,  această limitare a numărului de îmbolnăviri este un adevărat succes, mai ales că epidemia a început să se accelereze în jurul Anului Nou Lunar, o perioadă în care sute de milioane de chinezi călătoresc în străinătate sau se întorc acasă pentru a-și vedea familiile.

Succesul de până acum al Taiwanului s-a datorat în mare parte reacției sale timpurii într-un moment în care virusul era practic necunoscut, iar rata de transmitere a acestuia încă neclară.

De asemenea, autoritățile taiwaneze s-au bazat pe experiența lor și n-au mai așteptat indicații de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

De altfel, după epidemia SARS, Taiwanul a înființat un centru de comandă pentru epidemii în anul următor. Acest Centru de comandă a făcut mai ușor pentru autoritățile medicale să colecteze, să redistribuie resursele, să investigheze cazurile potențiale și să urmărească istoricul de contacte al acestora, dar mai ales să izoleze rapid bolnavii.

Taiwanul a efectuat rapid verificări de sănătate asupra pasagerilor din Wuhan la începutul lunii ianuarie, cu mult înainte de a se cunoaște că virusul s-ar putea transmite între oameni.

Până în prima săptămână a lunii februarie, Taiwanul a impus un control asupra măștilor chirurgicale și a restricționat intrarea pasagerilor cu antecedente de călătorie în China, impunând, în același timp, o carantină de 14 zile pentru cei care au fost la Macao și Hong Kong.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE