Panica reprezintă o stare de teamă intensă, bruscă și copleșitoare, care afectează un individ sau un grup de persoane, determinând o pierdere temporară a rațiunii, a controlului comportamentului și o reacție instinctivă de fugă dezordonată, de obicei în fața unui pericol real sau perceput. Este o emoție colectivă sau individuală care, în situații de criză (incendii, cutremure, atacuri), poate fi extrem de periculoasă, deoarece comportamentul irațional și instinctul de supraviețuire individuală subminează cooperarea și logica, ducând adesea la busculade sau la un răspuns ineficient la pericol.
Din punct de vedere psihologic și medical, atacul de panică este un episod brusc și intens de anxietate severă, care atinge apogeul în câteva minute și este însoțit de simptome fizice și cognitive precum palpitații, transpirații, tremur, senzație de sufocare sau de moarte iminentă, deși nu există un pericol obiectiv prezent.
În sens figurat, termenul "panică" este utilizat pentru a descrie o stare generală de îngrijorare sau neliniște colectivă în fața unei vești proaste (de exemplu, "panica de pe piețele financiare" sau "panica generală dinaintea unui război"). Indiferent de context, esența panicii este o reacție disproporționată de frică, o rupere a controlului rațional în fața unei amenințări.