Obscen" şi "dizgraţios" sunt cuvintele repetate obsesiv în timpul celor câteva zile de scandal în jurul "poneiului roz".
În grădina clubului Green Hours, câţiva tineri s-au aşezat joi seară pe o scenă şi au repetat gesturile „obscene“ şi „dizgraţioase“, să- vârşite de unul dintre „vinovaţii“ de la Institutul Cultural Român, New York, Cristian Neagoe: s-au împărţit în perechi, băieţii au întins spumă pe picioarele fetelor şi le-au epilat. Cu duioşie şi cu graţie.
Aşa a început „Eu reprezint România“, o acţiune de solidarizare cu cei de la ICR New York, realizată de echipa tangaProject. Într-un material de prezentare, artiştii au arătat de ce au luat atitudine: „Suntem generaţia care a văzut Revoluţia live, la o vârstă la care oamenii nu pot fi minţiţi. Ce s-a întâmplat cu artiştii expoziţiei «Freedom for Lazy People» şi cu echipa ICR New York ne priveşte pe TOŢI cei care suntem tineri şi încercăm să trăim printre prea-mulţii dinozauri din România“. Portretul României înapoiate Spre deliciul asistenţei - la rândul lor, foşti copii ce nu puteau fi minţiţi în 1989 - tinerii au interpretat apoi, fără a modifica însă ceva, comentariile postate pe bloguri şi pe site-uri de televiziuni, pe marginea scandalului. Au recompus, cu ajutorul înjurăturilor, portretul României înapoiate, mânjite de naţionalismul de bazar. În jur, lumea l-a strigat pe „Felix“.
A urmat intervenţia înregistrată a regizorului David Schwartz, concepută ca o replică timidă la analfabetisme. Acesta a spus că, deşi e pe jumătate evreu, nu se simte jignit de zvastica desenată pe crupa poneiului expus la New York. Înregistrarea s-a oprit brusc, iar pe ecran a apărut mesajul: „V-aţi exprimat prea mult!“, replică folosită în emisiunea „Sinteza zilei“, la adresa „avocaţilor“ poneiului.
Spectatorii au fost invitaţi apoi să-şi dea cu părerea despre ce e mai obscen: lucrările expuse în Statele Unite sau bătăile aplicate de mineri bucureştenilor? Drept răsplată pentru efort, un moment de karaoke, pe versurile melodiei „Ţara noastră-i ţara noastră“, aceea cu „dulce pajişte albastră“. Din public s-a comentat, cu simpatie: „Ţara voastră, că a noastră nu e...“ şi a răsărit, în glumă, un îndemn: „Toată lumea la Universitate!“.
Recomandările noastre
