Ţi s-a întâmplat să te întorci din drum ca să verifici dacă ai închis uşa? Numeri din doi în doi sau din şapte în şapte când ţi-e teamă de ceva? Dacă da, cât de des? Poate fi o banală superstiţie. Mai grav, însă, e când aceste ritualuri se numesc, în limbaj psihiatric "Tulburare obsesiv-compulsivă". E o boală aproape incurabilă.

Repetativitatea, o caracteristică

Abrevierea acceptată pentru tulburarea obsesiv-compulsivă este TOC. Boala cu pricina e una din multele manifestări de control ale impulsului. "Există un "continuum", ca un curcubeu, între impulsivitate şi compulsivitate. Ultima este tendinţa de a face un lucru de mai multe ori împotriva voinţei tale! Oamenii conştientizează asta şi sunt ruşinaţi că nu se pot stăpâni", e tehnic doctorul Gabriel Diaconu, psihiatru la clinica Mindcare.

Cu toţii verificăm ca uşa să fie închisă şi robinetele oprite. Mulţi dintre noi nu vor să se descotorosească de hainele vechi, cărţi nefolositoare sau diverse obiecte care mai mult încurcă decât ajută. Aceste pot fi indicii, dar nu întodeauna argumente. "Dar o persoană cu TOC petrece ore întregi repetând diverse activităţi. Unele extrem de ciudate", lămureşte medicul problema simptomelor.

Pisica neagră şi canalul cu cinci găuri

Medicul Diaconu a avut un pacient special. Un student, de 21 de ani, refuza să iasă din casă. Motivul era spectaculos. Nasul lui trebuia să arate într-un anume fel. Puştiul avea o dismorfofobie. Nasul era OK, dar el credea că e mare şi urât. Atunci, fobic fiind, înainte de a ieşi pe uşă îi apărea obsesia că oamenii îl vor privi ciudat. Şi atunci se apuca să şi-l "îndrepte", trăgând de el la stânga şi în dreapta într-o ordine strictă! Operaţiunea dura câteva ore. Într-o zi a atins chiar recordul de 13 ore!

"Asta nu înseamnă că toţi oamenii care au o imagine distorsionată depre corpul lor, adică dismorfofobie sunt obsesiv-compulsivi. El are obsesia vizavi de nasul lui şi de aici comportamentul ritualic care nu îl lasă să doarmă să înveţe sau să-şi întâlnească iubita. E o excepţie notabilă pentru că majoritatea oamenilor au ritualuri mentale ca superstiţiile legate de trecutul pe sub scară, pisica neagră, cifra 13, canalul cu cinci găuri sau făcutul crucii la trecerea pe lângă o biserică. Problema nu e gestul crucii, ci numărul şi modul în care sunt făcute", te pune pe gânduri psihiatrul. O altă manifestare din popor a TOC-ului este recitarea unei rugăciuni la un potenţial deochi, mai adaugă medicul. Care e tot o superstiţie.

Ritualurile, semnele bolii

O altă pacientă i-a povestit cum îşi imaginează lucruri plăcute şi cum, când ceva o sperie, simte nevoia irezistibilă să numere din 2 în 2 sau din 13 în 13, din ce în ce mai complicat. Un ritual făcut ca să "scape" de pericolul imaginar. "Totul începe în copilărie. Una din primele poezii învăţate e cu "Melcul codobelc" iar unul din primele cântecele memorate e cel cu "Podul de piatră" care s-a dărâmat. Au cadenţă şi repetitivitate şi sunt necesare dezvoltării mintale.

Creierul copiilor e în căutare de modele repetitive dar la unii, când cresc "le sare acul", ca la pickup. Asta îi selectează pe cei cu TOC", e sintetic doctorul. "Freud însuşi vorbea despre cazul "micului Hans", un copil cu nevroză obsesională care, la trei ani, văzând penisul unui armăsar, s-a speriat şi a răms cu teama că ar putea fi violat anal. Copilul avea ritualuri legate de defecaţie", istoriseşte Diaconu. Important este că aceste probleme încep devreme, dar pacientul ajunge la medic când cedează.

Cheia de boltă: medicaţia

TOC-ul e mai frecvent ca diabetul. "Un om din 50 are TOC. Poate fi dublu, dar nu sunt statistici. Dacă ar fi doar unul din o sută, 200.000 de români ar fi obsesiv-compulsivi. Mulţi!", execlamă psihiatrul. Cu toţii avem gânduri parazite, cum e o melodie pe care nu ţi-o poţi scoate din cap. Avem şi automatisme ca atunci când spui "Doamne fereşte!" la auzul unei veşti proaste. Psihiatrul râde: "Ăştia sunt sănătoşi!".

Cheia de boltă a tratamentului e medicamentul. “Rezultatele sunt mai bune decât în depresie. Clomipramina, leac vechi de 50 de ani, e eficace în doză mare. Psihoterapia dezvoltă abilităţile sociale în condiţiile în care boala persistă. Dar tratamentul medicamentos complex caută să rezolve şi complicaţiile redutabile ale bolii", recunoaşte psihoterapeutul.

Jocurile pe net, un pericol

Unii se scarpină până la sânge, îşi rod unghiile până la carne sau îşi smulg părul. "Acestea sunt cazurile grave, dar cele mai multe sunt manifestările uşoare. Orice comportament repetitiv care durează mai mult de o oră şi care interferează cu alte activităţi epoate fi o "compulsie".Când o persoană cu TOC capătă şi o dependenţă de jocuri riscă să moară. Ori de epuizare, ori se sinucide", avertizează psihiatrul cu referire strictă la adolescenţii dependenţi de jocurile de pe net.