Chestiuni care pentru ații ar părea nesemnificative, pentru fotbaliști, baschetbaliști, handbaliști sau tenismeni ar putea fi esențiale.
Piciorul cu care calci prima dată terenul, modul în care îți legi adidașii sau ghetele, locul pe care îl ocupi în autocar. Sunt ritualuri care le-ar putea distruge psihicul sportivilor, dacă nu sunt executate riguros.
Andre Agassi (50 de ani) și-a creat și el o superstiție în timpul Roland Garros-ului din 1999. La acea vreme, americanul avea 29 de ani și câștigase trei turnee de Mare Șlem: Wimbledon (1992), US Open (1994) și Australian Open (1995). De-a lungul carierei făcuse o obsesie pentru turneul de la Paris, pentru că-și dorea și acest titlu, chiar dacă nu excela pe zgură.
La ediția din 1999, Agassi nu ar fi vrut să se prezint, pentru că nu era în cea mai bună dispoziție fizică și psihică. Se despărțise de puțin timp de prima soție, actrița Brooke Shields, așa că se simțea inconfortabil. S-a înscris la Roland Garros, la insistențele lui Brad Gilbert, antrenorul pe care îl avea tenismenul în acea vreme.
În primul tur, Agassi avea să înfrunte un adversar foarte incomod: argentinianul Franco Squillari. În timp ce se echipa în vestiar, înaintea partidei, Andre și-a dat seama că își uitase chiloții la hotel. „Sunt în vestiar, îmi bandajez picioarele și îmi dau seama că am uitat să-mi pun chiloți în geanta de tenis. Meciul începe în cinci minute. Pot să joc fără chiloți? Nici nu știu dacă e posibil din punct de vedere tehnic”, povestește Agassi în cartea autobiografică „Open.”
Recomandările noastre
