Trupa finlandeză a urcat aseară pe scena de la "Vocea României". Au mai fost în România, la B'ESTFEST, şi au împărtăşit, până la mini-concertul lor, câteva impresii despre ţara noastră, actualul lor turneu şi concursurile de talente.

Sunrise Avenue este o trupă destul de veche pe piaţă, dar care a prins cu adevărat aripi cu un hit lansat acum câţiva ani, "Fairytale Gone Bad". Au urcat pe primele locuri atunci în topurile din Europa (au fost pe primul loc şi în România cu single-ul lor) şi au continuat să lanseze albume în stilul lor, un pop-rock romantic, pasional. După un concert de succes acum trei ani, de data aceasta cântă numai două piese alături de un public redus, dar în faţa a sute de mii de telespectatori. Ei sunt bucuroşi pentru că de data aceasta au mai mult timp să exploreze Bucureştiul, deşi programul lor de întâlniri şi interviuri a fost unul la foc continuu. Pentru interviul EVZ, a vorbit mai mult Samu (Samu Aleksi Haber), solistul formaţiei, completat din când în când, timid, de chitaristul Sunrise Avenue, Riku Juhani Rajamaa.

EVZ: Cum v-aţi simţit prima dată când aţi vizitat România? Sunrise Avenue: Bine, incredibil de bine. Prima dată când ajungem într-o ţară nouă, în care nu am mai cântat, suntem foarte emoţionaţi în culise pentru că nu ştim dacă oamenii vor veni să ne vadă sau nu. Iar noi am cântat oricum la 7 sau 8 seara, dar era încă lumină afară. Publicul a fost, însă, fantastic, adică unul chiar senzaţional.

V-a primit bine publicul din ţara noastră? Pot spune că au făcut asta încă de la început. Am mers să vedem locul în care am cântat cu trei ore înainte de concert pentru proba de sunet şi era complet gol. Am zis: "hai să cântăm, oricum nu este nimeni aici", dar era plin şi foarte animat. Cred că a fost cel mai bun concert al acelei veri. Totul a fost perfect.

Vă amintiţi vreo experienţă pe care aţi avut-o atunci? A fost o excursie foarte scurtă pentru că veneam de la un alt festival şi trebuia să plecăm imediat la un alt concert. Singurul lucru pe care mi-l amintesc a fost Nelly Furtado. Era cap de afiş pe cealaltă scenă. De obicei este greu pentru noi să vedem alţi artişti. Nu putem merge în public pentru că există tot timpul cineva care îţi face poze şi nu te poţi bucura de muzică. Dar aici aveau un turn pentru artişti unde puteai să mergi, să îi vezi pe cei care cântau, să bei ceva. <iframe src="http://www.youtube.com/embed/OUyfQLd3bCs" frameborder="0" height="360" width="633"></iframe> Petreceţi două zile în România. Ce program aveţi de data aceasta? Vreau să văd Centrul Vechi şi trebuie să cumpăr ciocolată pentru bunica mea pentru că îi plac bomboanele româneşti. A fost aici acum 20 - 30 de ani cu bunicul meu. Când eram în maşină, la aeroport, mama m-a sunat şi mi-a spus să aduc bomboane din România. Deci asta o să fac. O să mai mergem la Hard Rock Cafe să cunoaştem artişti români, iar mâine ar fi frumos să vedem oraşul şi pe lumină, să explorăm puţin. Cântaţi la "Vocea României". Cum credeţi că v-aţi fi descurcat dacă a-ţi fi participat la un astfel de concurs? Cred că aş fi făcut ceva cu o chitară, singur. Nu cred că aş fi supravieţuit duelului. M-ar fi trimis acasă la un moment dat. Este un concurs atât de greu. Nu aş avea curajul să particip la un astfel de concurs. Poate tu ai avea, după două beri (către chitaristul formaţiei, Riku).

Care a fost cheia succesului vostru între atât de multe trupe de metal din Finlanda? Una dintre ele a fost că nu suntem nici o trupă de rock gothic, nici foarte metal. La început toate companiile de înregistrare ne spuneau: "Să vă machiaţi, să aveţi păr negru, pantaloni negri" şi că nu putem să purtăm ceva turcuoaz, de exemplu. Că muzica noastră este prea fericită şi nu va avea succes nicăieri. Ne-am ţinut de stilul nostru şi nu l-am schimbat pentru că ar fi vândut mai bine. Noi suntem în afara oricărui stil şi putem face orice.

Ce a însemnat pentru voi să vă mutaţi la o companie mare de discuri? În ceea ce priveşte compunerea şi înregistrarea pieselor, nu se schimbă nimic pentru că facem tot singuri. Trupele adevărate ca Bon Jovi, The Beatles, The Rolling Stones...îşi fac muzica, iar apoi maşinăria de marketing începe să funcţioneze. Este mai important să găseşti oameni drăguţi cu care să lucrezi pentru că sunt zile bune şi zile proaste. Dacă oamenii sunt drăguţi zilele rele par mai bune, iar cele bune par şi mai bune.

Promovaţi albumul lansat în acest an. Cum este viaţa voastră în turneu? Este foarte plăcut pentru noi, dar plictisitor privit din afară. Cântăm şi ne concentrăm pe asta. Apoi mâncăm ceva, bem un pahar de vin. Apoi ne trezim destul de târziu, pe la amiază. Facem probe de sunet şi apoi concert din nou. Nu este "rock and roll", nu te poţi îmbăta în fiecare noapte pentru că asta te omoară într-un anume punct.

Care a fost cea mai amuzantă amintire din turneu? Cred că ne-am distrat cel mai bine când te-am bătut la bowling (către Riku). Bineînţeles că sunt petreceri din când în când, o zi de mahmureală, când rămâne cineva în urmă, ne uităm toboşarul în vreo benzinărie. Astea sunt de zi cu zi. Noi trăim într-un balon şi nu ştim de criza financiară şi cum afectează Europa sau dacă mai e război în Irak.

Ştiu că sunteţi fani Iron Maiden. Cu ce alte trupe aţi vrea să apăreţi pe scenă? Cred că este vorba de toboşarul nostru. El are tatuaje cu Iron Maiden pe picioare. Şi mie îmi place formaţia. Ne place să cântăm cu oameni obişnuiţi. Nu trebuie să fie U2 sau Foo Fighters pentru a avea un moment plăcut cu ei pe scenă.

Ultimul vostru single se cheamă "Hollywood Hills". Vreţi să cuceriţi şi Statele Unite după Europa? Nu cred că trebuie să cucerim ceva, dar dacă avem vreun motiv pentru care să mergem acolo, o să o facem. Sunt foarte multe locuri şi oameni drăguţe aici. Mergem acolo să scriem nişte cântece şi să vedem nişte meciuri de hockey, dar cred că toate trupele din Europa se chinuie să răzbată în America. Noi suntem din Finlanda. Noi suntem fericiţi că avem turneu în 25 de ţări în Europa. Ar putea să fie mai rău. Dar, bineînţeles, dacă Unchiul Sam, cu o pălărie de cowboy, ne cheamă acolo...Dar nu avem un vis să ajungem în Statele Unite, precum alte trupe.

Care este cel mai mare vis al vostru? Aş vrea ca echipa Finlandei de fotbal să ajungă în finală pentru prima dată. Ăsta este cel mai mare vis al meu în acest moment. Pentru că suntem deja campioni la hockey. Am putea să fim noul ringtone la Nokia. Asta ar fi o legătură interesantă cu ţara. Sper să putem face în continuare ce facem acum. Asta ar fi plăcut, pe cât de plictisitor pare.

<iframe src="http://www.youtube.com/embed/jIzEEhZkthY" frameborder="0" height="360" width="633"></iframe>