Summit G 20 de la Brisbane

Summit G 20 de la Brisbane

Agenda întâlnirii celor 20 cele mai industrializate ţări ale lumii, găzduită de oraşul australian Brisbane, a avut de fapt două probleme pe ordinea de zi – pericolul pe care-l reprezintă virusul Ebola şi modalităţile de combatere ale acestuia şi situaţia din estul Ucrainei.

Vladimir Putin a fost unul dintre cei douăzeci de şefi de stat sau de guvern participanţi la summit. La nivel simbolic, disputa a început chiar în momentul aterizării aeronavei prezidenţiale a Federaţiei Ruse, atunci când liderul de la Kremlin a fost întâmpinat de un personaj cu atribuţii şi cu o poziţie în ierarhia administrativă a Guvernului australian cu mult inferioară celei cuvenite potrivit normale de protocol. Tensiunile erau previzibile începând chiar din momentul în care în declaraţiile de presă făcute în Birmania/ Myanmar, preşedintele Obama atenţiona opinia publică internaţională în mod insistent şi apăsat în legătură cu pericolele pe care implicarea rusă în estul Ucrainei le poate aduce.

Până şi o privire atentă a fotografiilor oficiale pe care presa internaţionala le-a primit de la Brisbane nu poate decât să recunoască tensiunea la care Vladimir Putin a fost supus.

În timp ce în Australia, liderii celor mai importante ţări ale lumii şi anume liderii acelor ţări de care depinde de fapt creşterea sau descreşterea economică a planetei discutau, în estul Ucrainei era înregistrată tranzitarea graniţelor de către un număr tot mai mare de vehicule transportând armament greu, uneori arme extreme de sofisticate de ultimă generaţie. Realitatea deplasării armamentului şi a trupelor Federaţiei Ruse era în mod flagrant contrazisă de declaraţiile oficiale venind de la Moscova.

Cu câteva zile în urmă, televiziunile de ştiri sesizau creşterea îngrijorătoare a incidentelor care par să declanşeze un adevărat război. Astfel, bombardiere strategice ale Federaţiei Ruse au survolat la limită apele teritoriale ale Statelor Unite până în Golful Mexic. Trebuie semnalată şi prezenţa unui submarin aparţinând marinei ruse în apale teritoriale ale Suediei. Nu trebuie uitat nici incidentul apropierii periculoase a unui avion de vânătoare al Federaţiei Ruse de un avion de transport civil aparţinând liniilor aeriene scandinave. Toate acestea dau imaginea provocărilor la care Rusia încearcă astăzi să-i supună pe apărătorii lumii libere.

Cât va mai dura? Ce încearcă de fapt Kremlinul? Numai o reacţie cu adevărat fermă din partea Statelor Unite ale Americii şi aliaţilor poate opri la timp escaladarea.