ERDOGAN ŞI ÎNGRIJORĂTOARELE TENDINŢE NEOTOMANE

„De la venirea la putere în 2003, președintele turc a creat un regim autoritar, naționalist și populist, incompatibil cu Europa.

Recep Tayyip Erdogan, președintele Republicii Turcia, și-a dezvăluit în sfârșit adevărata faţă. El este la putere din 2003, schimbând Constituția, când părea să treacă de la funcţia de prim-ministru la cea de președinte, în 2014. De la început, Erdogan a dus o politică constantă de hărțuire și demolare a idealurilor secularismului și egalității pe care a fost fondată Republica Turcia a lui Mustafa Kemal Ataturk.

O binecunoscută glumă turcă povestește despre un deținut dintr-o închisoare care solicită cea mai recentă carte de eseuri politice ale unui important academician şi conducerea îi răspunde că nu are cartea în biblioteca închisorii, dar că, dacă este interesat, i-l poate prezenta pe autorul său.

Aceasta este trista realitate a unei țări a cărei candidatură pentru a intra în Uniunea Europeană a fost întotdeauna respinsă din cauza lipsei de libertăți și a nerespectării celor mai fundamentale drepturi. Erdogan, fost fotbalist și primar al Istanbulului pentru Partidul Prosperităţii, islamist, a fost închis în 1999 pentru incitare la violență și ură religioasă.

După acest incident, Erdogan a abandonat, în principiu, pozițiile cele mai radicale pentru a fonda Partidul Justiție și Dezvoltare cu care a fost ales prim-ministru. De la venirea sa la putere, au existat numeroase episoade de încălcări ale drepturilor omului săvârșite de guvernul său, de la controlul presei până la epurarea și închiderea unor profesori universitari, unii dintre aceştia fiind închişi din cauza opoziției lor față de regimul lui Erdogan.

Istanbulul a fost ani de zile unul dintre cele mai mari simboluri ale armoniei între principalele religii monoteiste, iar Hagia Sophia, o bazilică creştină și apoi o moschee a fost un muzeu dedicat toleranței și libertății religioase timp de 86 de ani.

În epoca Erdogan, Turcia a îmbrăţişat un islamism naționalist care caută să readucă republicii gloria Imperiului Otoman și a Califatului sultanului Sublimei Porţi. În loc să extindă și să protejeze libertățile și drepturile turcilor, Erdogan a creat un regim autoritar, populist și naționalist, care are din ce în ce mai mult alura unei dictaturi.

Noile generații însă nu au renunțat, iar Erdogan va trebui să înfrunte o populație încă tânără, care refuză să accepte dictatele noului sultan”, scrie  Borja de Arístegui în La Razon.