Vânzarea şi cumpărarea organelor umane este, în general, un subiect tabu. Există două tabere: cea a susţinătorilor şi cea a criticilor. Oare aşa ar trebui să stea lucrurile sau ar fi bine să ne schimbăm părerea despre o situaţie de acest gen? O pledoarie pe această temă a susţinut un cititor al "New York Times", scrisoarea lui fiind prezentată şi de revista americană TIME.
Argumentul principal despre care vorbeşte Alexander Berger este faptul că acest comerţ ar putea salva vieţi, pentru că oamenii ar fi mai doritori să ofere un rinichi, iar costurile totale ale tratamentului ar scădea foarte mult - un transplant de rinichi este ieftin, comparativ cu ani de zile de dializă şi tratament. Preţul sugerat pentru un rinichi? Circa 50.000 de dolari.
Berger (21 de ani) susţine, aşadar, că vânzarea sau cumpărarea unor organe ar trebui să fie absolut legală şi deschisă oricui. Tînărul nu este medic, nici profesor universitar şi nu lucrează în domeniul sănătăţii. De ce ar trebui să ne pese de părerea lui? Poate pentru că Berger este în plin proces de donare a unui rinichi către o persoană pe care nu a cunoscut-o niciodată. Va suporta ceea ce el numeşte "o procedură sigură şi relativ nedureroasă", care necesită internare pentru trei zile şi câteva săptămâni de concediu medical (lucrează la o fundaţie non-profit de cercetare). Act de reponsabilitate şi altruism De ce face asta? Pentru că donarea unui rinichi este pentru el "una dintre multele modalităţi prin care o persoană altruistă poate ajuta pe cineva". Tânărul spune că sacrificiul său personal nu este atât de important pe cât este faptul că cel ce va primi rinichiul va trăi cu cel puţin 10 ani mai mult. Ani în care nu va fi nevoit să trăiască în durere şi suferinţă, zi de zi.
Berger îşi dă seama că majoritatea oamenilor nu sunt de aceeaşi părere cu el, pentru că, dacă ar fi aşa, lista celor care aşteaptă un transplant nu ar fi atât de lungă şi n-ar muri anual mii de oameni, din lipsa donatorilor. Ce s-ar întâmpla dacă oamenii nu ar percepe donarea unui rinichi ca pe un act de nebunie, ci ca pe unul responsabil, natural, de ajutorare a semenilor? Ce-ar fi dacă ar deveni legal ca o sumă de bani să intre în ecuaţie? Dar dacă donatorul ar deveni un partener de afaceri, o persoană care are ceva valoros şi va primi o compensaţie corectă pentru că renunţă la el? Nu doar pentru cei bogaţi Totuşi, legea ar trebui să aibă anumite prevederi, astfel încât primitorii să nu ajungă să primească "o notă de plată" pentru rinichi. Pentru că în felul acesta cei foarte bogaţi ar plăti zeci de mii de dolari şi ar crea "licitaţii" şi ar oferi sume tot mai mari pentru a salva viaţa celor dragi. Berger, la fel ca alţii, printre care şi unii din zona medicală, propune o piaţă legală, extrem de bine reglementată, în care doar agenţiile guvernamentale sau anumite fundaţii non-profit să poată cumpăra organele vitale. Apoi aceste instituţii le-ar împărţi în funcţie de nevoi şi nu de nivelul de trai al pacientului, în acelaşi mod în care se întâmplă, în prezent, cu distribuţia organelor donate post-mortem. Rinichii ar fi plătiţi de asigurarea medicală de stat sau de cea privată. La modul ideal, ar exista atât de mulţi donatori încât nimeni nu ar rămâne pe lista de aşteptare.
Comparativ cu dializa şi tratamentul unui pacient care are nevoie de un rinichi, un transplant poate fi mai ieftin cu circa 100.000 de dolari, precizează sursa citată, cu referire la situaţia din Statele Unite, ceea ce înseamnă că s-ar economisi foarte mulţi bani, cu o astfel de "piaţă legală pentru rinichi" şi, cu siguranţă, ar fi salvaţi mult mai mulţi oameni.
Recomandările noastre
