Directorul general al TVR, Stelian Tănase a publicat pe blogul său personal un text cu multe aluzii la presiunile care se fac asupra sa după alegerile prezidențiale. De la acuzația că nu "a susținut suficient cauza" până la aluzii punitive primite în 16 noiembrie, Stelian Tănase trece în revistă actuala situație. Un text plin de amărăciunea celui care a fost toată propus în această funcție de PNL și care nu înțelege ce se întâmplă. Îl redăm integral.
Constat fără surprindere - cunosc mediul demult și bine – că tot ce-și doresc politicienii este să fie sprijiniți prin gesturi publice. Ei vor un singur lucru – să te folosească. 8 din 10 telefoane pe care le primesc la tvr sunt despre asta. Nu prea mai există decență. Impertinența e maximă, iar interesul unora și altora arde. Politicieni vor să devii anexa lor. Așa se face că din toate părțile îmi parvin admonestări și mi se dau note proaste. Sunt certat, suspectat, mi se arată degetul pentru “că nu am sprijinit îndeajuns cauza “. Dacă nu te supui ultimatumurilor și nu faci sluj ești acuzat că ai trădat, că te-au cumpărat dușmanii lui nea cutare, etc. Bref, sunt chiar obsedați. E ca in Macbeth sau ca in drama altui personaj shakesperean, Richard. Dumnezeule, cîte prostii pe metru pătrat am auzit zilele astea! Imaginația unora este chiar bolnavă. Spaimele, fantomele care îi bîntuie, teama care îi domină ar necesita mai curînd niște fișe clinice amănunțite, nu laude la gazetă.
Care ar fi cauza acestei patimi debordante ? Ca scriitor îmi place să privesc lumea politică mai mult ca pe un spectacol uman. Este extrem de ofertant. Aici se văd cel mai bine conflictele din societatea românească dar și psihologia protagoniștilor. Poveștile ți se oferă pe tavă. E un spectacol uneori grotesc, alteori fantastic, alteori jalnic. Cum dă bunul Dzeu. Cum mă simt tot mai înstrăinat și încep să o iau binișor spre Bellu, sper anul viitor să termin de scris un thriller politic în care să pun experiența căpătată în acest mediu în care trăiesc de 25 de ani. Și experiența de la TVR îmi va fi de mare folos. Am trăit destule într-un timp scurt, în vecinătatea și în contact cu toate mărimile României, într-un mediu plin de vanități nemăsurate. Am văzut și auzit prea multe în acest an atît de prost pentru sănătatea mea. Mă opresc aici doar asupra unor mici observații.
Iată una. Paranoia în aceste medii este maximă. Mai ales la vîrful partidelor și în staff-urile de campanie și mai ales în timpul perioadelor de alegeri cind lumea se isterizează, își pierde mințile, devine agresivă și se dezbracă de caracter. Izbucnirile nervoase abundă ca și amenințările, șantajul, grosolăniile, aluziile punitive. Am notat cîteva, inclusiv în 16 nov. la tvr la adresa mea. Am devenit fără să vreau o țintă într-un poligon de tir. Ei bine, m-am așteptat ca stressul să mai scadă odată cu trecerea anilor și apariția unei noi generații de lideri. M-am gîndit că numiții 7 ani de acasă sunt mai prezenți la cei nou veniți. Că politețea, manierele, bruma de occidentalizare să se observe mai bine la tinerii în ascensiune.
Oh, nu, m-am înșelat. Noile staruri sînt mai lacome, mai crude, cu dinții mai ascuțiți, cu pofte mai puternice. Sunt mai cinici, mai grăbiți să își înlăture înaintașii - cei cărora le datorează ascensiunea. Sunt niște carnasieri veritabili. M-ar interesa să desenez portretul unui Julien Sorel (Roșu și Negru, Stendhal) în lumea mizeră a tranziției românești, un tânăr în drum spre înalta societate. Ar fi o poveste bună - cum escaldează un ambițios scara socială folosindu-se de politică și de oameni. Cîte compromisuri face, la ce turpitudini se pretează, cîte trădări, mojicii, minciuni ca să ajungă sus. Am observat cîteva din modelele mele în aceste zile pasionante de campanie și la stînga și la dreapta scenei politice. Mizeria umană este egal repartizată. Ea depinde de individ, nu de partid și ideologie.
Se vorbește că a apărut această nouă generație și că va fi mai bine pentru țară. Noii veniți sunt școliți, au prins o spoială de occident, eetc. Sună frumos dar cred că e un basm. De ce? România a devenit de vreo 15 ani o partitocrație ( un regim controlat de partide ). Partidele privesc România ca pe o pradă. Este trofeul luptelor electorale. Pentru bugete se luptă pătimaș din doi în doi ani - lipitorii de afișe, postacii online, baronii. Mai apar și băgătorii de seamă, zicătorii din gură prin adunări populare și profitorii de ocazie. Acești dni și dne își lasă meseriile lor onorabile și se bagă în politică cum ar călca într-un rahat pe stradă ca să ajungă la averi pe care un parcurs profesional normal nu l-ar permite. În loc de inginer într-o fabrică, în loc de profesor la un liceu de provincie – mai bine ministru ! Asta îți oferă politica pe model românesc.
Visul lor este să-și rotunjească binișor conturile, să-și cumpere 2-3 proprietăți și după ce se învîrt un număr de ani în haznaua politicii să se retragă pe Coasta de azur, la Paris, în Elveția, etc. Firește nu cu salariul de 1000 de euro/lunar cît are un ministru, un primar, un președinte CJ reușesc. Așa apare ispita de a intra în politică și la tineri. Visînd la îmbogățire și putere. Sunt sceptic așadar că partidele trecind sub controlul noii generații se vor schimba în acești ani plecînd de la ideea că de acum sunt populate de tineri. În fond sunt niște lupi flămînzi. Veteranii și-au făcut suma. Unii au apucat să ajunga și prin pușcării. Clar, partidele nu vor lăsa să le scape prada, România, nici sub tutela noilor generații.
Tensiunea vine din aceasta miză. De alegeri depind atîtea destine, cariere, joburi, familii. Una e să cîștigi alta e să pierzi. Adrenalina e de rigoare și decît plictiselile provinciale ale unei cariere banale, mai bine riscurile politicii ! Așa îmi vorbea zilele trecute un tînăr care venise să mă întrebe ce să facă cu viața lui și-mi cerea să îl recomand undeva pe sus. Căuta o slujba cu perspective. L-am sfătuit să facă orice în afară de politică. El era grăbit însă să aibă o carieră la înalt nivel. Se vedea ministru, ambasador, parlamentar. Ceva care să merite, mi-a zis. Chiar merită ? l-am întrebat. Vă întreb și pe dvs.
Recomandările noastre
