Un artist american s-a sinucis, după ce n-a mai suportat vocile care-i spuneau că este trimisul lui Dumnezeu.
După ce şi-a pierdut mama, americanul Steve Smick, 48 de ani, a început să audă voci, care au pus stăpânire pe mintea lui. Când apăreau, când dispăreau. Unele îl îndemnau să facă rău, altele îi spuneau că el este cel de-al unsprezecelea mesager trimis pe Pământ pentru a spune lumii despre mânia divină care se va pogorî asupra celor care păcătuiesc cu pornografia. Se putea plimba cu amicii pe stradă liniştit pentru ca, în câteva momente, să se înece de râs la o glumă neauzită de altcineva decât de el. Sau, uneori, se răstea la spiritele nevăzute până ce faţa sa devenea sângerie.
Nemaisuportând chinurile la care îl supuneau forţele malefice, distrus şi disperat, bărbatul şi-a curmat suferinţa la mijlocul lunii trecute: a mers în Catedrala de Cristal din Garden Grove şi, lângă o cruce aurită, şi-a tras un glonţ în tâmplă. Prietenii săi au asistat la chinurile prin care a trecut în ultimii ani şi sunt siguri că ceva malefic l-a smuls pe Lucky Dog, aşa cum îl alintau aceştia, de lângă ei. Înspăimântat de figuri întunecate
Demonii îl bântuiau pe Steve în special noaptea. Figuri întunecate şi umbre se învârteau prin camera în care dormea, iar când închidea lumina, simţea cum pluteau înfricoşător deasupra lui. Se strecurau în mintea sa mai ales în momentele de slăbiciune, descriu cei de la OC Register. La un moment dat, vocile din capul lui i-au spus chiar să inspire apa dintr-un bazin de înot, situaţie în care americanul era cât pe ce să se înece. Striga spre cer din toţi rărunchii: „Luaţi-mă”. În orele sale cele mai întunecate, se dădea cu capul de pereţi, rugându- se să fie eliberat de sub jugul spiritelor şi al demonilor care îi umpluseră viaţa într-un mod dureros. „Mintea nu-i mai aparţinea”, povesteşte Danny Garcia, unul dintre prietenii săi cei mai apropiaţi. Omul negru şi mesajul divin
Steve Smick îşi iubea mult părinţii şi lucra ca artist în oţelăria lor. Ajunsese să fie cunoscut pentru scaunele sale sexuale din oţel - „Love Racks”, obiecte lucrate manual. Un astfel de produs era cumpărat cu câteva mii de dolari, iar clienţi erau destui. Creaţiile sale i-au facilitat însă şi contactul nedorit cu spiritele.
La una dintre expoziţiile sexuale la care a participat şi unde a vândut cu succes astfel de creaţii, un om palid la faţă, într-un costum negru, l-a abordat pe Steve, i-a înmânat o carte de vizită, promiţându-i că-l va face bogat. Smick l-a refuzat, iar câteva ore mai târziu, o apariţie divină i-a spus că a făcut bine că l-a refuzat pe acel om şi că de atunci înainte el e trimisul lui Dumnezeu - „cel de-al unsprezecelea mesager!”.
ÎNVERŞUNARE
Căuta cu disperare liniştea Prietenii l-au dus pe Steve din biserică în biserică, în speranţa că-şi va găsi liniştea. A umplut însă doar buzunarele unor preoţi, negăsind ajutorul de care avea nevoie. La un moment dat, el a vorbit cu cei apropiaţi chiar şi de sinucidere, din teama tot mai profundă de demoni, precum şi din cauză că rămăsese fără bani, iar perspectiva locuirii pe străzi era din ce în ce mai aproape de el. Prietenii i-au spus că sinuciderea nu era soluţia şi că niciodată nu l-ar fi lăsat să stea pe drumuri. Cu toate că putea avea parte în continuare de ajutorul lor, Smick s-a dus la Catedrala de Cristal undeva la mijlocul lunii februarie. A mers către altar, a îngenuncheat în faţa unei cruci aurite, a meditat, apoi a căutat în rucsac după pistolul semiautomat pe care îl deţinea şi apoi şi-a tras un glonţ în cap. Lupta sa cu demonii luase sfârşit.
Recomandările noastre
