Silozurile construite de Anghel Saligny în portul Constanţa funcţionează şi la această oră în condiţiile de acum 100 de ani, întreaga zonă fiind acoperită de un strat gros de praf.

Operatorii portuari susţin că au trimis mai multe adrese la Ministerul Mediului şi Ministerul Transporturilor, prin care atrag atenţia asupra poluării la care sunt expuşi, fără a primi însă vreun răspuns din partea autorităţilor.

Zeci de operatori portuari au trimis, în mai multe rânduri, adrese către ministerul Mediului, Ministerul Transporturilor şi către Garda Naţională de Mediu şi au cerut o comisie de control care să evalueze situaţia din Portul Constanţa.

Documentul a fost trimis chiar şi la Ministerul Culturii, pentru că silozurile lui Saligny sunt înscrise pe lista monumentelor istorice de gradul unu. Luna trecută, reprezentanţii Ministerului Culturii au răspuns ultimei sesizări trimise de operatorii portuari: ”în urma controalelor făcute pe teren, în 2005, s-a constatat că nu s-au făcut lucrări de întreţinere evidente. Este necesară expertizarea tehnică a construcţiilor în baza cărora proprietarii silozurilor trebuie să aloce fonduri pentru întreţinerea şi renovarea ansamblului de monumente.”.

Strat gros de praf

Silozurile construite de Anghel Saligny au fost proiectate să primească cereale cu vagoane speciale CFR, dar în prezent, toate operaţiunile de încărcare sau descărcare se fac cu ajutorul unor camioane de mare tonaj. Astfel, în timpul descărcării, singurul de acces, care tranzitează jumătate de port, se blochează. În plus, atmosfera se umple de praf, pleavă şi alte resturi de la cereale, iar iar silozurile, clădirile din vecinătate şi maşinile sunt acoperite cu un strat gros de praf. Mai mult decât atât, din cauza apelor pluviale, resturile de cereale intră în putrefacţie, iar mirosurile emanate sunt cumplite.

Gabriel Bălan, unul dintre operatorii portuari cu sediul peste drum de silozuri, susţine că deja a suportat o operaţie la ochi cauzată de condiţiile în care lucrează. ”Nu stăm afară fiindcă ne îmbolnăvim. Venim, parcăm şi imediat intrăm în sediu. Sunt o mulţime de agenţi economici cu sute de angajaţi, care sunt disperaţi că suportă aceeaşi mizerie pe durata întregului an. Nu se ştie prin ce împrejurări aceste construcţii, care fac parte şi din patrimoniul naţional, au ajus în proprietatea unor firme private, care le deteriorează zilnic”, afirmă Gabriel Bălan. 

”Ce-i ala echipament de protecţie?”

Directorul Garzii de Mediu Constanţa, Vasile Petro, recunoaşte că am dat amenzi peste amenzi celor două firme, SC Niva Prod Com SRL şi SC Silo Port SRL , care s-ar fi angajat să pună filtre la gurile de aerisire ale celor trei silozuri. ”Potrivit noilor reglementări  firmele nu mai sunt obligate să obţină autorizaţie anuală de mediu, deşi în ultima perioadă poluarea a crescut alarmant. Termenul impus pentru reabilitarea silozurilor este 1 mai şi dacă până atunci nu se vor lua măsuri de îmbunătăţire a fluxului tehnologic, vom suspenda pur şi simplu activitatea”, susţine Vasile Petro.

Patronii celor două firme care deţin silozurile sunt de negăsit, iar angajaţii firmelor ridică din umeri când vine vorba despre patronat. Muncitorii care lucrează în silozuri nu au echipamente de protecţie, sunt plini de praf din cap până în picioare şi fug de-a dreptul când aud de presă. ”Ce-i ăla echipament de protecţie, nu se pune la noi aşa ceva, lăsaţi-ne în pace că ne pierdem locul de muncă”, spune în fugă un muncitor. Domnu´ Lică, şef de tură la Niva Prod Com SRL, zbiară supărat că de 40 ani de când lucrează în firmă este ”sănătos tun”. ”Condiţiile de lucru pentru muncitori , să le solicit eu? Dacă ar fi după mine şi dacă banul ar fi în buzunarul meu, dar aşa... să fim serioşi”, conchide domnu´ Lică. 

Monumente istorice

Silozurile din portul Constanţa au fost construite de inginerul Anghel Saligny între anii 1904-1905 şi 1912-1915, iar la realizarea lor a participat şi arhitectul Petre Antonescu. Clădirile sunt amplasate în danele 17-18, din imediata apropiere a zonei turistice a oraşului Constanţa. Silozurile au o înălţime de 45 metri şi capacitate de 30.000 tone fiecare. Potrivit Ministerului Culturii, silozurile constituie un ansamblu de monumente istorice de importanţă naţională.